Satana ştie că, Cuvântul Lui Dumnezeu este calea mântuirii. Satana ştie de asemenea că, Dumnezeu a promis să păstreze cuvintele sale neschimbate, aşa că ar fi inutil pentru el să încerce să distrugă cuvintele lui Dumnezeu.
Prin urmare, în loc să mai încerce să distrugă cuvintele lui Dumnezeu, Satana a instituit o strategie bazată pe două instrumente esenţiale pentru a ţine Sfintele Scripturi departe de oameni.
Primul instrument al strategiei a fost interzicerea posesiei şi citirii Bibliei!
Când, peste ani, acest prim instrument şi-a dovedit ineficienţa, Satana a apelat la al doilea instrument: acela de a nega că Dumnezeu a păstrat cuvintele Sale procedând la o ofertă masivă de Biblii falsificate în întreaga lume, înşelându-i şi determinându-i pe mulţi în a crede că tocmai falsul deţinut de către ei, este varianta cea mai apropiată de de autentic, de Cuvântul Lui Dumnezeu.
Biserica Romano-Catolică ştie că în cazul în care oamenii sunt capabili să citească, pentru ei înşişi, Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ei vor descoperi că doctrinele şi tradiţiile catolice nu numai că sunt în plus faţă de Scripturi dar mai ales că acestea încalcă Sfânta Scriptură.
Prin urmare, în loc să mai încerce să distrugă cuvintele lui Dumnezeu, Satana a instituit o strategie bazată pe două instrumente esenţiale pentru a ţine Sfintele Scripturi departe de oameni.
Primul instrument al strategiei a fost interzicerea posesiei şi citirii Bibliei!
Când, peste ani, acest prim instrument şi-a dovedit ineficienţa, Satana a apelat la al doilea instrument: acela de a nega că Dumnezeu a păstrat cuvintele Sale procedând la o ofertă masivă de Biblii falsificate în întreaga lume, înşelându-i şi determinându-i pe mulţi în a crede că tocmai falsul deţinut de către ei, este varianta cea mai apropiată de de autentic, de Cuvântul Lui Dumnezeu.
Biserica Romano-Catolică ştie că în cazul în care oamenii sunt capabili să citească, pentru ei înşişi, Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ei vor descoperi că doctrinele şi tradiţiile catolice nu numai că sunt în plus faţă de Scripturi dar mai ales că acestea încalcă Sfânta Scriptură.
Biserica Catolică are o istorie lungă de încercări de a ţine departe de oameni cuvântul lui Dumnezeu.
De exemplu, la Consiliul din Terragona în 1234 AD Biserica Romano-Catolică a interzis tuturor deţinerea nici unei părţi măcar din Vechiul sau Noul Testament, în oricare dintre limbile romanice (portugheză, spaniolă, catalană, Provencal, franceză, reto-romană, italiană, sarda, şi română). Consiliul a hotărât că oricine deţine o Biblie să fie deferit episcopului local pentru a fi ars pe rug.
În 1229 la Consiliul de la Toulouse (prezidat de către Papa Grigore al IX-lea), Biserica Catolica interzice "laymen"-ilor (termen vrând să desemneze pe toţi aceia care nu erau experţi într-o problemă sau alta) să deţină Sfânta Scriptură şi sau să o traducă "imba vulgară" (limbă comună a oricărei ţări aflate în sfera de influenţă a Bisericii Romano Catolice).
În 1551 Inchiziţia Catolică, prin "Index Valentia", se interzice ca Sfânta Scriptură să fie tradusă în limba spaniolă sau în orice alt "dialect local." În 1559, "Librorum Prohibitorum Index" (Indicele de cărţi interzise) se cere permisiunea Bisericii Catolice pentru a citi versiunea catolică a Bibliei;
Toate Bibliile aparţinând creştinilor de alte confesiuni au fost pur şi simplu interzise.
De exemplu, la Consiliul din Terragona în 1234 AD Biserica Romano-Catolică a interzis tuturor deţinerea nici unei părţi măcar din Vechiul sau Noul Testament, în oricare dintre limbile romanice (portugheză, spaniolă, catalană, Provencal, franceză, reto-romană, italiană, sarda, şi română). Consiliul a hotărât că oricine deţine o Biblie să fie deferit episcopului local pentru a fi ars pe rug.
În 1229 la Consiliul de la Toulouse (prezidat de către Papa Grigore al IX-lea), Biserica Catolica interzice "laymen"-ilor (termen vrând să desemneze pe toţi aceia care nu erau experţi într-o problemă sau alta) să deţină Sfânta Scriptură şi sau să o traducă "imba vulgară" (limbă comună a oricărei ţări aflate în sfera de influenţă a Bisericii Romano Catolice).
În 1551 Inchiziţia Catolică, prin "Index Valentia", se interzice ca Sfânta Scriptură să fie tradusă în limba spaniolă sau în orice alt "dialect local." În 1559, "Librorum Prohibitorum Index" (Indicele de cărţi interzise) se cere permisiunea Bisericii Catolice pentru a citi versiunea catolică a Bibliei;
Toate Bibliile aparţinând creştinilor de alte confesiuni au fost pur şi simplu interzise.
La 8 septembrie, 1713, Papa Clement XI în acord cu a sa Constituţie Dogmatică, "Unigenitus", a decretat, ca fiind greşită, ideea potrivit căreia toţi oamenii pot citi Sfânta Scriptură!
Pe 5 mai, 1824 Papa Leo XII emite enciclici "Ubi Primum" care le recomanda episcopilor să reamintească oamenilor să nu citească Biblia.
Pe 5 mai, 1824 Papa Leo XII emite enciclici "Ubi Primum" care le recomanda episcopilor să reamintească oamenilor să nu citească Biblia.
Pe 24 mai 1829 Papa Pius VIII decretat enciclica Traditi Humilitati, care îi îndemna pe catolici să urmărească răspândirea de Biblii traduse în limba sau dialectul local, pentru că acele Biblii ar fi pus în pericol învăţăturile "sacre" ale Bisericii Catolice.
Pe 8 mai, 1844, Papa Grigore XVI emite enciclica "Inter Praecipuas" prin care a descris societăţile adepte ale Bibliei ca, urzind împotriva credinţei catolice prin furnizarea de Biblii oamenilor obişnuiţi, din popor, la care s-a referit ca la nişte "infideli", păcătoşi!
Pe 25 ianuarie 1897 Papa Leo XIII emite Constituţia apostolică, "Officiorum AC Munerum" care interzice toate traducerile Bibliei în limbă sau dialect local. Codul catolic al legii canonice din 1918, Indicele de cărţi interzise, Canonul 1385, § 1, interzice orice publicare a Sfintei Scripturi, fără revizuirea catolică, "cenzura ecleziastică."
În 1983 Codul catolic al Legii Canonice, Canon 825, § ,1 interzice publicarea Sfintei Scripturi, fără acordul apostolic al Conferinţei Episcopale. Doctrinele oficiale ale Bisericii Catolice de interzicere a publicării Bibliei, de interzicere a posesiei, sau de lectură a Bibliei, nu au fost doar sugestii, ele au fost aplicate. De exemplu, pe 6 octombrie, 1536 la Vilvorde (lângă Bruxelles, Belgia) William Tyndale a fost ars pe rug.
Crima lui a fost că a tradus Sfânta Scriptură în limba engleză şi apoi a multiplicat-o, distribuind-o oamenilor, încălcând astfel regulile şi normele bisericii romano-catolice!
Strămoşii Bisericii Catolice au trăit în preajma apostolilor din vremea Lui Isus, denaturând Sfânta Scriptură şi deposedându-i, forţat, pe oameni de Sfânta Scriptură!
2 Petru 3:15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
2 Petru 3:16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
2 Petru 3:17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria."
Pe 8 mai, 1844, Papa Grigore XVI emite enciclica "Inter Praecipuas" prin care a descris societăţile adepte ale Bibliei ca, urzind împotriva credinţei catolice prin furnizarea de Biblii oamenilor obişnuiţi, din popor, la care s-a referit ca la nişte "infideli", păcătoşi!
Pe 25 ianuarie 1897 Papa Leo XIII emite Constituţia apostolică, "Officiorum AC Munerum" care interzice toate traducerile Bibliei în limbă sau dialect local. Codul catolic al legii canonice din 1918, Indicele de cărţi interzise, Canonul 1385, § 1, interzice orice publicare a Sfintei Scripturi, fără revizuirea catolică, "cenzura ecleziastică."
În 1983 Codul catolic al Legii Canonice, Canon 825, § ,1 interzice publicarea Sfintei Scripturi, fără acordul apostolic al Conferinţei Episcopale. Doctrinele oficiale ale Bisericii Catolice de interzicere a publicării Bibliei, de interzicere a posesiei, sau de lectură a Bibliei, nu au fost doar sugestii, ele au fost aplicate. De exemplu, pe 6 octombrie, 1536 la Vilvorde (lângă Bruxelles, Belgia) William Tyndale a fost ars pe rug.
Crima lui a fost că a tradus Sfânta Scriptură în limba engleză şi apoi a multiplicat-o, distribuind-o oamenilor, încălcând astfel regulile şi normele bisericii romano-catolice!
Strămoşii Bisericii Catolice au trăit în preajma apostolilor din vremea Lui Isus, denaturând Sfânta Scriptură şi deposedându-i, forţat, pe oameni de Sfânta Scriptură!
2 Petru 3:15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
2 Petru 3:16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
2 Petru 3:17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria."
