joi, 20 mai 2010

Ordinul Iezuit (1)

Fără îndoială, vom asista la reînvierea persecuţiilor Inchiziţiei asupra creştinilor de către
Biserica Catolica. Unul dintre principalele ordine preoţeşti, ale Bisericii Catolice, care lucrează febril pentru instituirea unei alte Inchiziţii este acela al Iezuiţilor. Ordinul Iezuit a fost fondat de către Ignaţiu de Loyola.
Ignaţiu de Loyola a fost liderul unei organizaţii secrete, oculte, cunoscută ca Alumbrados (în spaniolă, Iluminaţii).
La 15 August 1534, Loyola a înfiinţat o organizaţie soră pentru Alumbrados, şi care a fost denumită Societatea lui Isus, cunoscută astăzi mai ales sub numele de Iezuiţi. (MANFRED BARTHEL, THE JESUITS, HISTORY AND LEGEND OF THE SOCIETY OF JESUS, p. 16 (1984))

Loyola fusese arestat de către ordinul Dominican al inchizitorilor catolici, care era preocupat de creşterea influenţei şi a puterii acestuia în întreaga Europă. Datorită aliaţilor influenţi printre regatele Europei, Loyola a obţinut o audienţă la Papa. Loyola l-a asigurat pe Papă de întreaga sa supunere şi a promis să-l impună (pe Papă) întregii lumi. Papa Paul III a aprobat oficial ordinul Iezuit ca fiind unul catolic, în anul 1540, prin Bula Papală Regimini Militantis Eccclesiae. (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, vol. 13, p. 550 (1992))

Iezuiţii sunt armata secretă a bisericii Romane, ei fiind adesea numiţi "Miliţia Papei". De fapt, liderul iezuiţilor este numit "Generalul Iezuit". El este diferit de oricare alt lider de ordin catolic, deoarece Generalul Iezuit nu este supus Episcopilor şi Cardinalilor, el răspunde numai înaintea Papei. Din cauza puterii şi influenţei sale, Generalul Iezuit, este cunoscut şi sub numele de "Papa Negru". Generalul Iezuit are pretinsa autoritate de a ierta oamenilor păcatele bigamiei, crimei, sau orice rău făcut împotriva altora, atâta timp cât acestea un sunt cunoscute publicului şi nici pricini de vreun scandal.
Papa Grigore XII le-a dat Iezuiţilor (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 29 (1975)) autoritatea de a face comerţ şi servicii bancare, fapt care a îmbogăţit foarte mult acest ordin.
Papii (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 29 (1975)) au ameninţat principi, regi şi pe oricine altcineva care ar fi intervenit în activităţile iezuiţilor cu excomunicarea (Lata Sententiae).
Într-una din cele mai reprezentative lucrări despre Iezuiţi, J. Huber ((EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 29 (1975)), un profesor de teologie catolică scrie: "Aici este un fapt dovedit: Constituţia Iezuiţilor repetă de 500 de ori că trebuie să-l vedem pe Cristos în persoana Generalului Iezuit." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 26 (1975))

Iezuiţii au o lungă şi sordidă istorie de denaturare a obligaţiilor morale şi practicilor precum şi
norme pledând pentru etica situaţiei.
De exemplu, Dumnezeu porunceşte fără nicio excepţie: "Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău." (Exod 20:16)
Pe de altă parte, iezuiţii permit utilizarea de termeni ambigui pentru a induce în eroare un judecător sau pentru a minţi pur şi simplu sub jurământ prin omisiune, martorul păstrând sub tăcere anumite lucruri.
Iezuiţii susţin că dacă o tânără fată este însărcinată, ea poate să avorteze dacă sarcina ar dezonora-o pe ea sau pe un membru al clerului. (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 64 (1975))
Şi ei nu se opresc aici, un alt Iezuit declară fără echivoc: "Dacă un Tată (Părinte catolic), cedează ispitei şi abuzează de o femeie iar ea face public ce s-a întâmplat, şi, dacă din cauza aceasta, îl dezonorează pe el, acelaşi Tată (Părinte catolic) o poate ucide pe acea femeie pentru a evita ruşinea." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 65 (1975)) Şi aceasta nu este singura situaţie în care crima este justificată.
Iezuiţii ((EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 65 (1975)) continuă să înveţe că "unui călugăr sau unui preot îi este permis să-i ucidă pe aceia care sunt pe cale să-i calomnieze pe ei sau pe comunitatea din care fac parte." ((EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 65 (1975))

Imoralitatea nu este specifică doar ordinului Iezuit. Doctrinele Bisericii Catolice o permit pentru tot felul de situaţii etice. Toma d'Aquino, cea mai influentă sursă a relaţiilor economice precum şi a doctrinelor teologice ale Bisericii Catolice, a declarat că este legal şi nicidecum un păcat pentru ca un om să fure din proprietatea altuia cu scopul de a-şi satisface o nevoie de bază.
Punctul de vedere al lui Aquino era că toate bunurile sunt bunurile comunităţii şi prin urmare nu este nici un păcat să iei proprietatea altuia atunci când nevoia ţi-o cere. (JOHN W. ROBBINS, ECCLESIASTICAL MEGALOMANIA, at p. 32 (1999) (Summa Theologiae, ii-ii, 7th article))

Aceasta este de fapt şi poziţia oficială a bisericii Romane de astăzi, exprimată limpede prin cel de-al doilea Conciliu de la Vatican: "Dacă cineva se află într-o extremă necesitate atunci el are dreptul să-şi procure pentru sine ceea ce are nevoie din bogăţiile altora." (JOHN W. ROBBINS, ECCLESIASTICAL MEGALOMANIA, at p. 40 (1999) (The Second Vatican Council, Gaudium et Spes, Pastoral Constitution on the Church in the Modern World, at p. 69 (1965)).
A se compara respectiva poziţie cu a opta poruncă a lui Dumnezeu: "Să nu furi." (Exod 20:15)

Iezuiţii sunt persecutorii zeloşi ai creştinilor sau ai oricui este văzut de ei ca fiind un inamic al Vaticanului.
Iezuiţii au un jurământ solemn de distrugere a Protestantismului Creştin şi de distrugere a oricărui guvern care oferă protecţie Creştinilor Protestanţi.
Ei sunt inamicii naturali (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, p.14, 1987) ai libertăţii, întregul lor sistem este bazat pe lenea minţii, cruzime, supunere oarbă. Ignatius de Loyola însuşi le scria el însuşi Iezuiţilor din Portugalia: "Noi trebuie să vedem negrul ca fiind alb dacă biserica spune aşa." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 26 (1975))

Iezuiţii sunt ambasadorii subversivi ai Bisericii Catolice, aducând haosul şi ruina asupra naţiunilor în care ei se infiltrează. Ei cred că "Biserica Catolică are dreptul şi datoria să ucidă ereticii deoarece numai prin foc şi sabie poate fi extirpată erezia.... Pocăinţa nu le poate fi permisă pentru a se salva, la fel cum pocăinţa nu este permisă pentru a-i salva pe criminalii civili; pentru că bunul cel mai de preţ al bisericii este unitatea de credinţă, şi acest lucru nu poate fi păstrat decât dacă ereticii sunt daţi morţii." (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, p.16, 1987 (quoting Marianus de Luce, S.J., Professor Canon Law, Gregorian University of Rome, Institutes of Public Ecclesiastical Law, with personal commendation from Pope Leo XIII, 1901))

Alberto Rivera, un fost preot iezuit, a fost salvat prin harul lui Dumnezeu şi a părăsit ordinul preoţesc al Iezuiţilor. Iezuiţii au făcut numeroase încercări să-l omoare înainte ca acesta să poată să dezvăluie secretele Iezuiţilor. A supravieţuit atentatelor la viaţa sa şi a expus foarte multe despre metodele sinistre precum şi motivele Iezuiţilor.

Citiţi următorul fragment din Jurământul Extrem al Iezuiţilor, care este rostit de un Preot Iezuit atunci când el este ridicat la o poziţie de comandă. Alberto Rivera a luat parte la un astfel de jurământ în timpul în care el a fost iezuit. Jurământul este precedat de un preambul, şi se pare că recitat de către un Iezuit cu o autoritate mai înaltă:
"Ai fost instruit că datoria ta este ca a unui spion, de a aduna toate statisticile, faptele şi informaţiile, după puterea ta, din orice sursă: pentru a te strecura tu însuţi în cercurile familiilor Protestante şi ale ereticilor de orice clasă şi caracter, precum şi în cele ale negustorilor, bancherilor, avocaţilor, în şcoli şi universităţi, în parlamente şi legislative, precum şi în judiciare şi consilii de stat şi de a fi "orice fel de om", de dragul papei, ai cărui funcţionari suntem până la moarte...
Tu trebuie să serveşti în timp util ca instrument şi ca, călău, direcţionat de superiorii tăi, pentru că nimeni nu poate comanda aici dacă nu şi-a consacrat munca sa sângelui de eretic; "Fiindcă fără vărsare de sânge nici un om nu poate fi salvat."
"Eu ...................................., aflându-mă în prezenţa Dumnezeului Atotputernic, a Binecuvântatei Fecioara Maria, a Binecuvântatului Arhanghel Mihail, a Binecuvântaţilor Sf. Ioan Botezătorul, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi a tuturor Sfinţilor, a gazdei înfricoşate a Raiului precum şi a ta, Tatăl meu spiritual, Generalul Suprem al Societăţii Iezuiţilor, fondate de către Sfântul Ignatius de Loyola, sub pontificatul Papei Paul III, şi continuînd până în prezent, purtat în pântecul Fecioarei, matricea lui Dumnezeu, şi rodul lui Isus Cristos, declar şi jur că Sanctitatea Sa, Papa, este Locţiitorul lui Cristos şi este Adevăratul şi Unicul Cap al Catolicilorsau al Bisericii Universale de pe întreg pământul; şi că în virtutea cheilor legării şi dezlegării date Sanctităţii Sale de către Mântuitorul meu, Isus Cristos, el (Papa) are puterea de a detrona regii eretici, prinţii, statele, republicile, federaţiile şi guvernele, toate care sunt ilegale, fără sacra Sa (a Papei) confirmare, şi drept urmare să fie distruse definitiv. Iată de ce, cu toate puterile mele, voi apăra fără răgaz această doctrină şi privilegiile şi tradiţiile Sanctităţii Sale, şi mai cu seamă împotriva Bisericii Lutherane din Germania, Olanda, Danemarca, Suedia şi Norvegia, şi a pretinsei autorităţi a Bisericii Angliei şi a Scoţiei, a ramurilor acestora, de oriunde ............. Mă lepăd şi reneg orice act de loialitate faţă de un rege eretic, prinţ sau stat Protestant sau Liberal, sau ascultare faţă de legile lor, magistraţii şi demnitarii lor.
Eu promit şi declar în continuare că, cu toate acestea, am permisiunea să-mi asum orice religie eretică, cu scopul propăşirii intereselor Bisericii Mamă, şi să păstrez secretul asupra tuturor agenţilor ei consilieri, oridecâte ori aceştia mă vor instrui, şi să nu-i divulg direct sau indirect, prin cuvânt, în scris sau în orice altă circumstanţă; dar să aduc la îndeplinire tot ceea ce mi se va propune, fie ca sarcină trasată mie, fie descoperit doar mie de către tine, tatăl meu spiritual...
Eu promit şi declar în continuare că, că nu voi avea nicio opinie sau voinţă a mea, sau niciun fel de îndoială în cuget, aidoma unui leş sau a unui cadavru (perinde ac cadaver) dar că nu voi ezita, să mă supun oricărei comenzi pe care o voi primi de la superiorii mei din Miliţia Papei şi a lui Isus Cristos. Că voi merge în orice parte a lumii, indiferent care, fără crâcnire şi că voi fi supus oricărui fel de lucru mi se va comunica......
Eu promit şi declar în continuare că, atunci când voi avea oportunitatea, să pregătesc şi să port un război neobosit, în secret sau pe faţă, împotriva tuturor ereticilor, Protestanţilor şi Liberalilor, după cum şi eu sunt condus să aduc extirparea şi exterminarea acestora de pe faţa întregului pământ, şi că nu voi ţine seama nici de sex, vârstă, nici de condiţie, şi că voi spânzura, devasta, fierbe, strangula, şi arde de vii pe toţi aceşti eretici; voi spinteca stomacul şi pântecul femeilor lor şi voi zdrobi capetele copiilor lor de un perete, pentru a anihila pentru totdeauna execrabila lor rasă. Iar atunci când nu voi putea face aceasta, voi folosi în secret cupa otrăvii, cordonul de ştrangulare, oţelul pumnalului, sau glonţul pistolului, indiferent de onoarea, rangul, demnitatea sau autoritatea persoanei sau persoanelor oricare ar fi condiţia lor socială, fie publică sau privată, după cum eu am fost instruit, de către orice agent al papei sau superior al frăţiei sfintei credinţe a Societăţii lui Isus, să procedez în orice moment." (ALBERTO RIVERA, DOUBLE CROSS, Chick Publications, p. 12, 1981. See also, EDWIN A. SHERMAN, THE ENGINEER CORPS OF HELL, Library of Congress catalog card # 66-43354, p. 118 (1883); Congressional Record, House Bill 1523, contested election case of Eugene C. Bonniwell against Thos. S. Butler, February 15, 1913, at pp. 3215-16; BURKE MCCARTY, THE SUPPRESSED TRUTH ABOUT THE ASSASSINATION OF ABRAHAM LINCOLN, at pp. 14-16.)

Franz Wernz, General Iezuit între anii 1906-1915, declara că "Biserica poate condamna ereticii la moarte, pentru că orice drepturi ar avea, ele derivă doar din toleranţa noastră, şi aceste drepturi sunt evident iluzorii." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, Chick Publications, p. 166-167, 1975.)

Preoţii iezuiţi sunt supuşi unor anumite "exerciţii spirituale" care iniţial au fost concepute de către Ignatius Loyola. În timpul acestor exerciţii spirituale subiectul devine posedat şi controlat de către un demon. "Noi îl insuflăm cu forţe spirituale de care şi-ar da seama că ar fi foarte dificil să le elimine mai tîrziu, forţe mult mai durabile decât toate cele mai bune principii şi doctrine; aceste forţe pot reveni oricând la suprafaţă, uneori după ani în care nici măcar nu şi-a mai adus aminte de ele, şi să devină atât de imperative încât el să-şi dea seama că este imposibil să li se opună, şi că trebuie să urmeze irezistibilul lor impuls." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, Chick Publications, p. 21, 1975. (quoting H. Boehmer, professor at the University of Bonn, Les Jesuits (1910))

Între anii 1569 şi 1605 Iezuiţii au orchestrat nu mai puţin de 11 comploturi împotriva Angliei Protestante, care au implicat invazii, rebeliuni şi asasinate. Următorii sunt cunoscuţi ca lideri ai trădării: Ridolfi, Sanders, Grigore XIII, Campion, Parsons, Ducele de Guise, Allen, Throgmorten, Parry, Babington, Sixtus V, Filip II al Spaniei, Yorke, Walpole, Southwell şi Guy Fawkes. (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, p.118, 1987.)

În 1586, prin "Complotul Babington" Iezuiţii împreună cu alţi catolici au plănuit să o ucidă pe Regina protestantă Elisabeta I, şi să o aşeze pe catolica Maria Stuart, Regina Scoţiei, pe tronul Angliei, aducând apoi Anglia sub supunerea Papei de la Roma. Acest complot a fost dejucat iar Maria Stuart a fost executată datorită propriilor încurcături. (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, 1987.)

După ce complotul Babington a dat greş, Papa, în alianţă cu Filip II al Spaniei, a plănuit invadarea Angliei şi aducerea acesteia sub controlul papal. În anul 1588 Spania a adus 136 de vase de război ale Armadei împotriva Angliei. Dar Dumnezeul Atoatestăpânitor a stârnit o furtună ciudată, care a devastat Armada şi a permis Angliei cu doar 30 de vase de luptă să înfrângă Spania după 8 ore de luptă pe mare. (J. E. C. SHEPHERD, THE BABINGTON PLOT, Wittenburg Publications, 1987. at p. 104-117. See also COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 9, p. 97 (1991). See also, LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 60 (1982))

La 5 noiembrie 1605 Iezuiţii au condus conspiratorii romano-catolici plănuind uciderea regelui James I şi a întregului Parlament al Angliei prin aruncarea în aer a Camerei Lorzilor. Ei au plasat 20 de butoaie cu praf de puşcă sub Camera Lorzilot. Planul era ca explozia să aibă loc tocmai când Lorzii, reprezentanţii poporului, şi regele urmau să participe la adunarea din 5 noiembrie 1605 pentru deschiderea Parlamentului. Complotul a fost descoperit iar conspiratorii au fost capturaţi.
Până în ziua de astăzi (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 9, p. 620 (1991)) evenimentul este asociat cu "Complotul Prafului de Puşcă". În Anglia, ziua de 5 noiembrie este zi de sărbătoare naţională (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 11, p. 536 (1991).) , de aducere aminte a conspiraţiei Catolice în complotul prafului de puşcă. Sărbătoarea este numită "Guy Fawkes Day"; Guy Fawkes a fost unul dintre conspiratorii "Gunpowder Plot". (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 12, p. 192 (1991))

Acţiunile subversive ale Iezuiţilor asupra naţiunilor au determinat ca 56 de ţări să interzică accesul Iezuiţilor pe teritoriul lor, ulterior majoritatea dintre acestea ridicând restricţiile respective. În anul 1759 Iezuiţii au fost interzişi pe întreagul teritoriu al Imperiului Portughez. (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 13, p. 550 (1991))

La 6 Aprilie 1762, Parlamentul Franţei a emis următorul act de acuzare:
"Numitul Institut [Iezuit] este inadmisibil în orice stat civilizat, aşa cum natura sa este ostilă tuturor autorităţilor spirituale şi temporale; acesta urmăreşte să penetreze în biserici şi state, sub vălul plauzibil al unui institut religios, nu ca un ordin cu adevărat interesat de a răspândi perfecţiunea evanghelică, ci mai degrabă ca un organism politic lucrând fără oprire la uzurparea tuturor autorităţilor, prin tot felul de căi indirecte, secrete, şi mijoace întortocheate...... Doctrina Iezuiţilor este perversă, o distrugătoare unealtă a tuturor religiilor şi principiilor oneste, insultând morala creştină, dăunătoare societăţii civile, ostilă drepturilor naţiunii, puterii regale, şi chiar securităţii suveranilor şi supuşilor acestora; capabilă de a stârni tulburări între state, concepe şi menţine cea mai rea corupere în inimile oamenilor.” (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 69 (1975))
În anul 1764 Iezuiţii au fost scoşi în afara legii în Franţa, şi în anul 1767 ei au fost interzişi şi în Spania. (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 13, p. 550 (1991))

Naţiunile Europei, care au fost obiectul subversiunilor Iezuiţilor, au creeat o presiune politică şi militară atât de mare încât Papa Clement XIII a decis, la 3 februarie 1769 să dizolve ordinul Iezuiţilor. În noaptea după care urma ca el să execute dizolvarea, el a căzut dintr-o dată bolnav la pat şi a murit. Înainte ca el să-şi dea suflarea a strigat: "Sunt pe moarte... Este un lucru foarte periculos să-i ataci pe Iezuiţi.". Succesorul său, Papa Clement XIV a fost pus sub o uriaşă presiune politică pentru a dizolva ordinul Iezuiţilor, dar el a rezistat 3 ani până când tensiunea politică, în cele din urmă, i-a forţat mâna. (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 70 (1975))

Papa Clement XIV a emis o decizie papală de dizolvare, Dominus ac Redemptor, la 16 august 1773.
Papa Clement XIV cunoştea semnificaţia unei asemenea decizii papale, şi a exclamat: "Am tăiat mâna mea dreaptă." (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 13, p. 550 (1991); see also, EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 70 (1975))
În plus, Papa Clement XIV (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 73 (1975)) ştia că prin semnarea actului de dizolvare a Iezuiţilor îşi semna propria sa condamnare la moarte. La scurt după semnarea deciziei, pe zidurile palatului de la Vatican au apărut literele I.S.S.S.V. . Papa Clement XIV cunoştea semnificaţia lor şi a explicat înţelesul lor: "In Settembre Sara Sede Vacante." (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 70 (1975)) Ceea ce în traducere înseamnă, "În Septembrie, Scaunul va fi vacant (papa va fi mort)."
Papa Clement XIV a fost otrăvit şi a murit pe 22 septembrie, 1774. (EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 70-71 (1975))

Interesant este că, la numai 3 ani de zile după ce Papa Clement XIV a suprimat ordinul Iezuiţilor, organizaţia subversivă "Illuminati" a fost înfiinţată, ca un răspuns, de către un iezuit instruit pe nume Adam Weishaupt, în 1776.
Weishaupt, care era evreu, a fost profesor de drept canonic la Universitatea din Ingolstadt (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, volume 12, p. 516 (1991)), care era o universitate iezuită şi Centrul Iezuit de Contrareformă. Alberto Rivera, un fost preot iezuit, a declarat că organizaţia ocultă Illuminati (SIDNEY HUNTER, IS ALBERTO FOR REAL?, p. 21 (1991); see also, EDMOND PARIS, THE SECRET HISTORY OF THE JESUITS, p. 35 (1975)) nu a fost fondată, aşa cum mulţi cred, de către Weishaupt, dar că în fapt ea a existat cu mult înainte de Weishaupt.
Illuminati este de fapt reîncarnarea mai vechei Alumbrados, şi al cărei lider, o vreme, a fost Ignatius de Loyola, fondatorul Iezuiţilor.
Organizaţia Illuminati a fost instituită (SIDNEY HUNTER, IS ALBERTO FOR REAL?, Chick Publications, p. 21-23 (1988)) de către Generalul Iezuit Lorenzo Ricco, în 1776, care şi-a folosit discipolul său, Adam Weishaupt, ca reprezentant al noii organizaţii (care nu era deloc nouă).
Iezuiţii, care fuseseră desfiinţaţi de către papă în 1773 (ERIC JON PHELPS, VATICAN ASSASSINS: “WOUNDED IN THE HOUSE OF MY FRIENDS,” P. 206 (2001)) au găsit necesar să înfiinţeze Illuminati, care era o alianţă foarte puternică între Iezuiţi şi foarte puternica Casă Bancară a Evreilor Ashkenazi, Rothschild.
Scopul iniţial al lui Weishaupt a fost de răzbunare pentru dizolvarea papală a Iezuiţilor, prin eliminarea tuturor religiilor şi răsturnarea tuturor guvernelor lumii, aducând omenirea sub conducerea unui guvern mondial unic, controlat bineînţeles de către Illuminati, şi aflat sub autoritatea dumnezeului lor. Acel guvern mondial unic era frecvent menţionat de către "Illuminati" sub numele de "Noua Ordine Mondială".

Zeul Illuminati este Satana. (WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, The Ancient Plan of Secret Societies, p. 79 (1990))
Eric Jon Phelps în cartea sa, Vaticanul Asasinilor: "Aceşti 41 de ani, dintre suprimarea lor din 1773 de către Papa Clement XIV şi reabilitarea lor de către papa Pius VII în 1814, au fost aur curat pentru Societatea lui Isus (Iezuiţii) Pentru Fiii lui Loyola pedepsirea tuturor duşmanilor lor, incluzându-i pe preoţii Dominicani, perfectarea tainică a sistemului de legătură dintre iezuiţi şi Francmasonerie, crearea alianţei între Casa Rotschild şi Illuminati; pedepsirea şi absorbţia Cavalerilor de Malta...... Ei (Illuminati) au folosit-o pe Regina ortodoxă Ecaterina a Rusiei şi pe lutheranul Frederick al Prusiei pentru a cuceri Polonia şi a o diviza, bula de suprimare a ordinului Iezuit neavând niciun efect pe teritoriul Romano-Catolic.
Ei au provocat Revoluţia Franceză, au decapitat un rege Bourbon şi o regină Habsburgică ca pedeapsă că au fost expulzaţi din Franţa şi Austria.
Cu ajutorul lui Napoleon, care era francmason, au alungat Bourbonii de pe tronul din Spania şi pe Braganzas de pe tronul lor din Portugalia. Ei au încercat chiar să smulgă teritoriul Israelului de sub stăpânirea musulmană, precum cruciaţii de odinioară.” (ERIC JON PHELPS, VATICAN ASSASSINS: “WOUNDED IN THE HOUSE OF MY FRIENDS,” p. 205 (2001))

Victoriile cele mai importante ale campaniilor au fost deopotrivă religioase şi politice. Ei au penetrat adânc în Biserica Ortodoxă Rusă şi în Biserica Lutherană Germană. Universitatea din Tubingen stă drept mărturie.
Politic, ei au luat controlul asupra Coroanei şi Băncii Angliei. Din acest motiv Anglia, cu Vicontele Palmerston, nu ar mai porni la un război cu Franţa, din nou, ar conduce războiul papal al opiumului împotriva poporului din China (la fel ca, companiile prin care CIA şi comisiile Mafiei conduc în prezent un masiv comerţ cu droguri împotriva "ereticului şi liberalului" popor al Imperiului American)..... Iezuiţii au câştigat din nou Papalitatea şi Vaticanul; împreună cu acestea a întins proprietăţile bisericii în întreaga lume, şi din această raţiune Cezarul Papal, care ocupă biroul "sacru" al Satanei Papale, nu va mai suprima niciodată Societatea Iezuită. (ERIC JON PHELPS, VATICAN ASSASSINS: “WOUNDED IN THE HOUSE OF MY FRIENDS,” p. 205 (2001))

Organizaţia secretă Illuminati a fost ghidul ascuns din spatele brutalei Revoluţii Franceze, în timpul căreia 300.000 de oameni au fost masacraţi într-o orgie atee a violenţei. (WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, The Ancient Plan of Secret Societies, pp. 81-91 (1990))

Moses Mordecai Marx Levi, alias Karl Marx, a fost satanist şi membru al "Ligii Dreptăţii", care era o ramură a Illuminati. 
În anul 1847, Marx a fost acreditat de către Illuminati să scrie Manifestul Comunist, care este o schiţă a planurilor lor de dominare a lumii. (DES GRIFFIN, FOURTH REICH OF THE RICH, p. 62 (1976))

Nu a fost nimic nou în Manifestul Comunist, acesta a fost doar un plagiat al planurilor deja expuse de către Weishaupt şi discipolul său Clinton Roosvelt (o rudă îndepărtată a lui Franklin Delano Roosvelt). (DES GRIFFIN, FOURTH REICH OF THE RICH, p. 62 (1976))
Între 1600 şi 1750 Iezuiţi controlau (DES GRIFFIN, FOURTH REICH OF THE RICH, p. 59-62 (1976)) peste un sfert de milion de băştinaşi ignoranţi din Paraguay în peste 30 de comune pe care ei îi numeau "reduşi". Iezuiţii erau stăpânii acestor bieţi sclavi, şi a căror muncă a adus iezuiţilor o imensă avere. Lecţiile învăţate printre "reduşi" au fost memorate în Manifestul Comunist.
Pe data de 20 decembrie 1781, a avut loc o întâlnire între Weishaupt şi ierarhia Francmasoneriei la Congresul de la Wilhelmsbad. În iulie 1782, s-a încheiat un acord (WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, p. 82 (1990)) pentru ca Illuminati să fuzioneze cu Masoneria. Pentru Masonerie recruţii perfecţi proveneau din rândurile Illuminati. (WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, p. 82 (1990))

Ca şi la Illuminati, Masoneria presupune stagii de iniţiere care desensibilizează gradat persoana care este iniţiată şi permite ierarhiei să evalueze aptitudinile persoanei pentru a trece la etapele superioare.
Iniţierea în Royal Arch (gradul 7 în Ritul York şi gradul 13 în Ritul Scoţian) necesită ca iniţiatul să bea vin din jumătatea superioară a unui craniu uman şi să facă un jurământ de sânge să nu dezvăluie secretele Masoneriei şi să mintă şi să facă orice altceva este necesar pentru a ajuta un coleg mason să se sustragă de la consecinţele comiterii unor infracţiuni, incluzând crime şi trădări.

Manualul de buzunar al Masoneriei arată că un Mason "trebuie să ascunzi toate crimele fraţilor tăi masoni..... şi dacă trebuie să fi citat ca martot împotriva unui frate mason, trebuie să fie sigur că îl vei apăra... Dacă trebuie pentru a face asta poate fi şi sperjur, cu adevărat, dar tu să-ţi păstrezi obligaţiile." (JIM SHAW (33rd Degree Mason, Knight Commander of the Court of Honor, Past Worshipful Master of the Blue Lodge, Past Master of All Scottish Rite Bodies) and TOM MCKENNEY, THE DEADLY DECEPTION, Freemasonry Exposed by One of Its Top Leaders, p. 137 (1988))

John Robison, profesor de Filosofie Naturală, şi care a fost Secretarul General al Societăţii Regale din Edinborough şi un influent francmason, a fost unul dintre intelectualii de frunte ai vremii sale. El a fost martor al influenţei Illuminati şi a Iezuiţilor prin intermediul Francmasoneriei. În anul 1798 el a publicat o carte intitulată "Dovezile unei Conspiraţii". În cartea sa, o autoritate, profesorul Robison a declarat următoarele cu referire la amalgamul dintre Francmasonerie şi Illuminati: "A fost constituită o asociaţie cu scopul expres de a elimina toate religiile cunoscute şi de a răsturna toate guvernele existente ale Europei. Am urmărit această asociaţie trudind sistematic şi zelos, până când a devenit aproape de nestăvilit: şi am văzut că liderii cei mai activi în Revoluţia Franceză erau membri ai acestei asociaţii, şi îşi ghidau paşii în acord cu principiile acesteia (asociaţiei), precum şi prin intermediul instrucţiunilor şi asistenţei, solicitate anterior şi obţinute." (JOHN ROBISON, PROOFS OF A CONSPIRACY at pg. 7 (1798))

Profesorul Robison a dezvăluit în cartea sa că el a fost martor la începutul ingerinţei Iezuiţilor în Francmasonerie după ce Iezuiţii au fost desfiinţaţi de către papă în 1773. El a declarat că Iezuiţii utilizau Francmasoneria ca pe o cale prin care să obţină puterea. Profesorul Robison (JOHN ROBISON, PROOFS OF A CONSPIRACY at pg. 4 (1798)) a declarat că influenţa Iezuiţilor asupra Francmasoneriei era considerabilă. Controlul Iezuiţilor asupra Francmasoneriei era atât de complet încât Iezuiţii puteau schimba multe dintre ceremonii şi grade în Francmasonerie. (JOHN ROBISON, PROOFS OF A CONSPIRACY at pgs. 12,17 (1798))

Pentru a se asigura că infracţiunile comise de masoni nu vor fi cercetate penal, lojile masonice recrutează curent membrii ai comunităţilor juridice de aplicare a legii.
Tocmai din acest motiv, comunităţile nu ar trebui să permită cuiva care este mason să deţină funcţiile de şef al poliţiei, judecător, procuror sau anchetator de poliţie.
Când cineva află despre un comportament aparent inexplicabil ale unui poliţist, judecător, procuror sau politician care permite unui criminal sau infractor să umble în libertate, nu ar trebui trecut cu vederea că acolo ar putea fi vorba despre mâna ascunsă a Masoneriei.
De exemplu, Albert Pike, "Comandorul Suprem al Vechiului şi al Universal Recunoscutului Rit Scoţian al Francmasoneriei din Jurisdicţia de Sud, U.S.A" a fost condamnat pentru trădare. Dar în aprilie 22, 1866, Pike a fost graţiat, cu cereri de scuze, de către preşedintele Andrew Johnson.
A doua zi, Pike l-a vizitat pe preşedinte la Casa Albă. Pike l-a vizitat din nou pe Jhonson în 1867, după ce începuseră procedurile de punere sub acuzare împotriva lui Jhonson.
Generalul Gordon Granger a fost prezent la întâlnirea din 1867 şi a mărturisit înaintea Congresului U.S.A. pentru a dovedi că respectiva întâlnire a avut loc.
Generalul a mărturisit că Johnson şi Pike au discutat despre Masonerie şi că el a înţeles din acea conversaţie că Pike era superiorul lui Johnson în Masonerie. La scurt timp după aceea, pe data de 20 iunie 1867, o delegaţie masonă i-au acordat lui Johnson al patrulea grad din cele 32 de grade ale Ritului Scoţian al Masoneriei, în camera acestuia de la Casa Albă. (WILLIAM STILL, NEW WORLD ORDER, The Ancient Plan of Secret Societies, p. 123 (1990))

Stephen Knight în cartea sa "Jack Spintecătorul: Soluţia Finală", probează cu documente că infiltrarea Francmasoneriei în poliţie este o înaltă prioritate. El a citat dintr-un document masonic: "Serviciile poliţiei sunt de o extremă importanţă pentru noi pentru că ele sunt capabile să acopere ceea ce noi întreprindem..... după cum la fel şi pedepsirea celor care refuză să se supună."
El a prezentat dovezi (Michael Hoffman II, Secret Societies an Psychological Warfare, pp. 57-58, 2001) că infamele crime ale Spintecătorului erau crime rituale masonice comandate de către o conspiraţie care implica pe cei mai înalţi oficiali ai guvernului britanic.

Millard Filmore, al treisprezecelea preşedinte al Statelor Unite şi fost mason, declara că "fraternitatea masonică batjocoreşte drepturile noastre, împiedică funcţionarea justiţiei, şi aruncă dispreţul asupra oricărui guvern pe care îl poate controla."

Un comisie mixtă a corpului legiuitor din Massachusetts (Michael Hoffman II, Secret Societies an Psychological Warfare, pp. 108, 2001) de investigare a Francmasoneriei, în 1834, a concluzionat că Masoneria era "o guvernare distincă şi independentă în cadrul guvernului nostru, şi dincolo de controlul legilor statale şi prin mijloace secrete." (Michael Hoffman II, Secret Societies an Psychological Warfare, pp. 108, 2001)

Albert Pike, teologul pontif al Masoneriei scria că " este sigur că adevărata pronunţie nu este reprezentată de cuvântul Iehova; drept pentru care nu acesta este adevăratul nume al Divinităţii, şi nici Inefabilul Cuvânt. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 205 (1871))

Dar iată ce spune Scriptura:
”Moise a zis lui Dumnezeu: "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: ,Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi'; şi mă vor întreba: ,Care este Numele Lui?' ce le voi răspunde? Dumnezeu a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numeşte ,Eu sunt', m-a trimis la voi."” (Exodul 3:13-14)
În ebraică , iniţial cuvintele se scriau dar fără vocale , şi numele Iahveh (Iehova) , era scris YIHVH . YAH=”EU SUNT” + VEH=”CEL CE SUNT”=YAHVEH=”EU SUNT CEL CE SUNT”. Numele Iehova provine din cuvântul havah care înseamnă „a fi sau a deveni”.
Deci dacă masonii nu-l recunosc pe Yahveh ca Dumnezeu, cine este dumnezeul lor? Zeul masonilor este Lucifer, care este numele Satanei de dinainte de răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, şi după care a fost aruncat din cer. Albert Pike spunea că : "doctrina Satanismului este erezie; şi adevărata şi pura religie filozofică este credinţa în Lucifer, egalul lui Adonai (Dumnezeu); dar Lucifer, dumnezeul Luminii şi al Binelui a ţinut partea omenirii împotriva Dumnezeului Întunericului şi Răului." (DES GRIFFIN, THE FOURTH REICH OF THE RICH, p. 70 (1993))

Adonai este cuvântul ebraic din Vechiul Testament pentru Dumnezeu. Pike nu numai că recunoaşte că Lucifer este dumnezeul Francmasoneriei, dar îl huleşte pe Dumnezeu numindu-l "Dumnezeul Întunericului şi Răului."
Pike a scris manualul teologic oficial al Masoneriei intitulat "Morala şi Dogma Vechiului şi Recunoscutului Rit Scoţian".
Sfânta Scriptură arată limpede că Dumnezeu l-a creat pe Adam (”Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” - Geneza 2:7)
În "Morala şi Dogma", Pike îl huleşte pe Dumnezeu numindu-l pe creatorul lui Adam "Prinţul Întunericului". (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 566 (1871))

Sfânta Scriptură (”dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." - Geneza 2:17) afirmă că Dumnezeu i-a interzis lui Adam să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Pike îl huleşte din nou pe Dumnezeu referindu-se la Dumnezeu ca la "Demonii" care i-au interzis lui Adam să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Sfânta Scriptură afirmă că Dumnezeu a creat-o pe Eva. Pike continuă cu blasfemiile spunând că "Demonii" sunt acei care au creat-o pe Eva. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 567 (1871))
Pike îl portretizează pe Şarpe (Satana) ca pe "un Înger al Luminii" care l-a întors pe Adam împotriva "Demonilor" şi prin aceasta oferindu-i "mijloacele victoriei".
Pike numeşte păcatul lui Adam şi al Evei ca mijloc al victoriei împotriva lui Dumnezeu.

Însă tocmai neascultarea lui Adam faţă de Dumnezeu a constituit mijlocul căderii întregii omeniri, lucru care a necesitat ca Dumnezeu să coboare pe pământ şi să-l răscumpere pe om. (Romani 5:12-21)
Isus Cristos l-a învins pe Satana pentru toţi aceia care cred în Isus. (1 Corinteni 15:54-58, 1 Ioan 5:4, Apocalipsa 15:2)
Deşi este adevărat că Satana poate lua înfăţişarea unui înger de lumină ("Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină." - 2 Corinteni 11:14), intenţia lui Pike în numirea lui Satana un "Înger al Luminii" era de a-l deosebi pe Satan de Dumnezeu, pe care-l numea "Prinţul Întunericului."
Doctrinele Francmasoneriei sunt influenţate într-o mare măsură de doctrina şi istoria Romano-Catolică. În anul 1754 primele 25 de grade al Ritului Scoţian al Francmasoneriei erau stabilite de către Iezuiţii din Colegiul Iezuit din Clermont, Paris, cu scopul restaurării puterii Casei Stuart, controlate de iezuiţi, la tronul Angliei. Există o serie de grade (ERIC JON PHELPS, VATICAN ASSASSINS: “WOUNDED IN THE HOUSE OF MY FRIENDS,” p. 180 (2001)) în Ritul Masonic York, cunoscut sub numele de Ordinul Cavalerilor Templieri.

Cavalerii Templieri erau o organizaţie înfiinţată în anul 1118 e.n. Templierii au obţinut confirmarea papală ca ordin catolic (Ordinul Cavalerilor Săraci ai lui Cristos) în 1128 şi au fost recunoscuţi ca primii cruciaţi romano-catolici. Templierii mai erau cunoscuţi şi ca "Miliţia lui Cristos".
Pike a declarat că templierii, ca de altfel toate societăţile secrete, aveau două doctrine, una pentru public şi alta ascunsă publicului şi dezvăluită doar celor iniţiaţi în societăţile secrete. Pike a declarat că "astfel ei îşi înşelau adversarii care încercau să-i înlăture." (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 817 (1871))

Aceeaşi strategie este folosită astăzi prin activităţile publice de caritate ale Bisericii Romano-Catolice şi ale Ordinului Masonic, şi în acelaşi timp ele amândouă lucrează la o dominaţie infernală a lumii. În timp ce Templierii apăreau a fi angajaţi în servicii altruiste, ei erau iniţiaţi în ceremonii în care li se cerea să-l respingă pe Cristos, scuipând peste un crucifix. Lor li se ordona să-l venereze pe Satan, care era zugrăvit sub forma unui idol cu bărbos. Chiar şi atunci când Papa Clement V a fost încunoştiinţat personal de conduita plină de hule a Templierilor, el nu a întreprins nicio acţiune împotriva lor până când toate aceste practici nu au devenit publice. (481.GARY H. KAH, EN ROUTE TO GLOBAL OCCUPATION (http://www.biblebelievers.org.au/masonic.htm))

Doar presiunea politică i-a forţat mâna pentru ca Templierii să fie suprimaţi. Potrivit lui Albert Pike (GARY H. KAH, EN ROUTE TO GLOBAL OCCUPATION (http://www.biblebelievers.org.au/masonic.htm)), Jacques de Molay, Marele Maestru al Templierilor a fost arestat şi în timp ce se afla în închisoare a fondat primele loje ale Francmasoneriei în Neapole, Edinburgh, Stockholm şi Paris. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 820 (1871))
De Molay a fost ars pe rug în anul 1314 de către regele Philip IV al Franţei şi de către Papa Clement V. (COLLIER’S ENCYCLOPEDIA, vol. 14, p. 122 (1992))
Albert Pike declară că atât Regele Philip IV al Franţei cât şi Papa Clement V au fost asasinaţi la scurtă vreme după aceea, ca răzbunare pentru suprimarea Cavalerilor Templieri. Ramura bărbaţilor tineri a francmasoneriei moderne îi poartă numele lui Jacques de Molay. (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 821 (1871))

Aşa cum este explicat în Nesta Webster, Francmasoneria este un amalgam de teologie şi practici secrete ale Templierilor Romano-Catolici şi a Evreilor practicanţi de Cabala.
Scriitorul evreu Bernard Lazare a declarat că "Evreii au făcut parte din Francmasonerie încă din leagănul acesteia" şi această afirmaţie ce vizează perioada care a precedat instituirea Marii Loje din 1717, este confirmată cu certitudine.
Astfel se spune că înainte cu un secol, un evreu din Amsterdam, pe nume Jacob Jehuda Leon Templo a fost cel care a creat modelul mantiei purtate de către Marea Lojă. Acest Jacob Jehuda fusese coleg cu prietenul Cabalist al lui Cromwell, Manasseh ben Israel.
Să cităm o autoritate evreiască în această chestiune, domnul Lucien Wolf scrie că Jacob Jehuda Leon Templo "avea o idee fixă pentru..... tot ce avea legătură cu Templul lui Solomon şi Tabernacol. El construise modele gigantice ale celor două edificii."
El a expus aceste modele în Londra pe care a vizitat-o în anul 1675, şi mai devreme, şi nu pare deloc nerezonabil să conchidem că acestea au constituit o sursă proaspătă de inspiraţie pentru francmasonii care au construit ritualul masonic cu 40 de ani mai târziu.
În orice caz, mantia masonică de ritual încă folosită de Marea Lojă a Angliei este fără niciun dubiu de un design evreiesc.
"Această mantie de ritual" spune domnul Lucien Wolf, "este compusă în totalitate din simboluri evreieşti," şi este "o încercare de a afişa heraldic diversele forme de Heruvimi zugrăviţi nouă în viziunea a doua a lui Ezechiel -- Un viţel, un leu, un om şi un vultur -- şi prin urmare aparţine celui mai înalt şi mai mistic domeniu al simbolismului ebraic."
Cu alte cuvinte, această interpretare, cunoscută evreilor ca "Mercaba" aparţine Cabalei, unde o interpretare particulară este plasată sub fiecare figură astfel încât să ofere un înţeles ezoteric, neperceptibil pentru cei neiniţiaţi. Roba masonilor este întru-totul Cabalistică după cum este de asemenea şi sigiliul de pe diplomele breslei masonice, unde este reprodusă o altă figură cabalistică, reprezentând un bărbat şi o femeie alipiţi.

Ţinând cont de toate acestea, înseamnă că originile sistemului pe care noi îl cunoaştem ca fiin Francmasonerie nu poate fi descoperit într-o singură sursă. Cele 12 surse alternative enumerate de către Ciclopedia Masonică şi citate la începutul acelui capitol ar fi putut toate să contribuie la formarea sa.
Astfel, Masoneria Operativă ar putea descinde din Collegia Roman şi prin masonii operativi ai Evului Mediu, în timp ce Masoneria Speculativă ar putea deriva de la patriarhi şi misterele păgâne.
Dar sursa de inspiraţie care nu admite nicio negaţie este Cabala evreiască.
Oricum ar fi penetrat ea (Francmasoneria) în SUA, prin Roman Collegia, prin bresle, prin Templieri, prin Rosicrucieni, ori prin evreii secolelor 17 şi 18, a căror activitate din spatele scenei Francmasoneriei vom vedea mai târziu, este o chestiune de speculaţie.
Însă nu este mai puţin adevărat că atunci când au fost redactate Constituţia Masoneriei şi Ritualurile, în 1717, deşi existau păstrate şi fragmente din doctrinele vechilor egipteni şi pitagoreici, versiunea iudaică a tradiţiei secrete a fost singura selectată de către fondatorii Marii Loje ca baza pe care au construit sistemul lor, Francmasoneria.

* * *
Nu trebuie decât să aruncăm o privire la ultimii 22 superiori din rândul masoneriei pentru a înţelege că bazele masoneriei operative s-au construit pe un sistem compus din două elemente: cavalerii cruciaţi şi tradiţia iudaică. Ce altceva este aceasta decât doctrina templierilor? (NESTA WEBSTER, SECRET SOCIETIES AND SUBVERSIVE MOVEMENTS, 
http://web.archive.org/web/20021005055527/http://www.plausiblefutures.com/text/SS.html 
(website address current as of 2-28-05) (footnotes contained in original text omitted))

Adam Weishaupt a murit în 1830 la vârsta de 82 de ani.
Giuseppe Mazzini, care era un revoluţionar italian, a devenit următorul lider al Illuminati. El a deţinut această poziţiedin anul 1834 până la moartea sa în anul 1872.
Michael Bunker dezvăluie în cartea sa "Roiuri de Lăcuste" că, Mazzini era un preot romano-catolic iezuit. Cartea lui Bunker dezvăluie coruperea "Creştinismului Protestant" de către Iezuiţi prin injectarea otrăvii, romano-catolice, a "liberului arbitru" din doctrina Molinismului, (cunoscută mai ales sub numele de Arminianism). Molinismul a fost denumit astfel după Luis de Molina, care a fost un preot Iezuit. (MICHAEL BUNKER, SWARMS OF LOCUSTS, The Jesuit Attack on the Faith, pg. 22 (2002))

Digg Google Bookmarks reddit Mixx StumbleUpon Technorati Yahoo! Buzz DesignFloat Delicious BlinkList Furl