Zeci de milioane de creştini au fost executaţi de către Biserica Romano-Catolică în timpul Evului Mediu, pentru că toţi aceşti martori curajoşi ai lui Cristos au crezut că Papa este Anticrist!
De fapt, unul dintre principiile de bază ale reformei Protestante a fost că Papa este Anticrist.
(JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 59 (1984) (quoting ERNEST R. SANDEEN, THE ROOTS OF FUNDAMENTALISM, p. 37 (1970)); WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 31 (1985) (OSWALD T. ALLIS, PROPHECY AND THE CHURCH, p. 297).)
Acest punct de vedere este pe deplin susţinut de către Sfintele Scripturi.
Convingerea că Papa este Anticristul era odată unanim acceptată de credincioşii denominaţiilor protestante.
În fapt, Confesiunea de Credinţă de la Westminster (a Bisericii Angliei) statuează:
"Nu există niciun alt Cap al Bisericii decât Domnul Isus Cristos, nici Papa de la Roma nu poate, în niciun fel, să fie capul acesteia, deoarece el este Anticristul, omul păcatului, şi Fiul Pierzării, care se înalţă pe sine în Biserică împotriva lui Cristos şi împotriva lui Dumnezeu."
Alte confesiuni protestante de credinţă îl identifică pe papa ca pe anticrist, inclusiv Mărturisirea de la Morland din 1508 şi a Waldenzilor de la 1535 precum şi Mărturisirea Helvetică de la 1536. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 31 (1985).)
Astăzi, acei care continuă să creadă lucrul acesta sunt în minoritate. De fapt, în zilele noastre acel creştin care spune că Papa este Anticrist este considerat radical şi răuvoitor.
Cum s-a putut oare să aibă loc o astfel de transformare printre denominaţiile protestante?
Schimbarea poziţiei protestante faţă de Roma este rezultatul direct unei campanii concertate a agenţilor Bisericii Romano-Catolice. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 31 (1985).)
Una dintre metodele folosite de către teologii Bisericii Romane a fost de a transfera cele mai multe cărţi ale Apocalipsei la o perioadă nedeterminată din viitor. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 31 (1985) (quoting LEROY E. FROOM, THE PROPHETIC FAITH OF OUR FATHERS, vol. 2, p. 495).)
În anul 1590 un preot romano-catolic iezuit, Franco Ribera, în cele 500 de pagini de comentarii ale sale pe marginea cărţii Apocalipsei, plasează cea mai mare parte a evenimentelor descrise de Apocalipsa într-un viitor foarte apropiat de sfârşitul lumii. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 32 (1985).)
El susţinea că anticristul va fi o persoană care nu se va manifesta decât foarte aproape de sfârşitul lumii. El a scris că anticristul va reconstrui Ierusalimul, va aboli creştinismul, îl va interzice pe Cristos, va persecuta biserica şi va domina lumea pentru trei ani şi jumătate. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 32 (1985).)
Un alt iezuit, cardinalul Robert Bellarmine a promovat învăţăturile lui Ribera. (JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p.
26, 31 (1982).)
Interpretarea aceasta catolică a cărţii Apocalipsa nu a fost acceptată printre denominaţiile protestante până când, în anul 1812, a fost publicată o carte intitulată "Venirea lui Mesia în Glorie şi Măreţie", la 11 ani de la decesul autorului acestei cărţi. (JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, p. 59 (1984) (quoting ERNEST R. SANDEEN, THE ROOTS OF FUNDAMENTALISM, p. 37 (1970)).)
Autorul acestei cărţi a fost un alt iezuit, Emanuel de Lacunza. De Lacunza a scris cartea sub un pseudonim, al unui presupus evreu convertit, Rabbi Juan Josaphat Ben Ezra, pentru a-şi ascunde adevărata sa identitate şi pentru a da scrierilor sale o notă de atractivitate în rândul cititorilor protestanţi. (JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p.12-13 (1982).)
Pînă nu demult s-a crezut că Emanuel de Lacunza a fost primul care a pomenit despre răpirea de dinaintea tribulaţiei(necazul cel mare). (JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p. 4-9 (1982).)
Oricum, în anul 1995 John Bray a descoperit că în anul 1788, cu doi ani înainte ca Lacunza să termine proiectul manuscrisului său, un bărbat pe nume Morgan Edwards a publicat o carte care conţine ceea ce aparent este prima învăţătură cunoscută despre răpirea de dinaintea tribulaţiei.
Edwards era un tânăr pastor baptist britanic şi simpatizant al Războiul Revoluţionar din America. Acţiunile sale au dus la arestarea sa pînă la sfârşitul războiului.
Potrivit lui Bray, Edwards avea probleme serioase cu alcoolul şi era implicat în alte activităţi suspecte şi care au dus la excomunicarea sa din biserică în anul 1781.
El a fost apoi repus în drepturi în 1788, după care a devenit un influent lider baptist.
Deşi cartea lui Edwards o precedă pe aceea a lui Lacunza, învăţătura modernă a răpirii de dinaintea necazului cel mare este atribuită direct lui Lacunza.
Ca şi în scrierile lui Ribera, de Lacunza a dezvoltat o perspectivă futuristă şi care restrângea împlinirile profetice din cartea Apocalipsa la sfârşitul lumii. El a declarat că anticrist şi toate profeţiile referitoare la anticrist aveau să se întâmple doar în viitor. (JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 34 (1984).)
El vorbea de asemenea despre o înviere parţială a sfinţilor înainte ca anticrist să apară, despre care spunea că nu avea să fie un singur individ ci trupul tuturor ateilor rămaşi pe pământ după învierea sfinţilor. (Anti-Zion, Jews on the Jewish Question, http://www.diac.com/~bkennedy/az/A-E.html (current as of September 10, 2001).)
Învierea avea să fie urmată de judecata mâniei lui Dumnezeu asupra locuitorilor pământului pentru o perioadă nedeterminată de timp şi nu mai mică decât 45 de zile.
(John S. Torell, European-American Evangelical Association, July 1999,
http://www.eaec.org/NL99jul.htm (current as of October 2, 2001).)
Lacunza mai scria că de-a lungul unui mileniu întreg, urmând tribulaţiei, sacrificile iudaice de animale aveau să fie reluate alături de Eucharistia (messa) Bisericii Catolice. (Ivan Fraser, Protocols of the Learned Elders of Zion, Proofs of an Ancient Conspiracy, http://www.vegan.swinternet.co.uk/articles/conspiracies/protocols_proof.html (current as of September 10, 2001).
Lacunza a făcut ca în basmele evreieşti şi a înlocuit poruncile lui Dumnezeu cu poruncile oamenilor.
Tit 1:13 "Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,"
Tit 1:14 "şi să nu se ţină de basme evreieşti, şi de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr."
Tit 1:15 "Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate."
Tit 1:16 "Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună."
Primii iezuiţi au fost cripto-evrei. (The Temple Mount and Fort Antonia, http://askelm.com/temple/t980504.htm (web address current as of October 30, 2003).)
Însuşi Ignaţiu de Loyola a fost cripto-evreu şi ocultist Cabala.
Un cripto-evreu este acel evreu convertit la o altă religie (decât cea mozaică), care de faţadă îmbrăţişează noua religie şi care în secret păstrează vechile practici iudaice.
Iată ce spune John Torell: "San Ignacio de Loyola s-a născut în anul 1491 în provincia Bască din Guipuzcoa, Spania. Părinţii săi erau Marranos(evrei sefarzi, din Peninsula Iberică, convertiţi cu forţa la catolicism, şi care în secret practicau iudaismul - cuvântul, în spaniolă se traduce prin porc), şi la data naşterii sale erau foarte bogaţi.
Încă din tinereţe el a devenit membru al ordinului Allumbrados(care se traduce prin Iluminaţii) din Spania.
Aşadar, mascându-şi activităţile cripto-iudaice, el a devenit foarte activ ca romano-catolic.
La data de 20 Mai, 1521 Ignaţius (aşa cum era numit acum) a fost rănit într-o luptă, şi a devenit un semi-infirm. Incapabil de a reuşi în zona politică şi militară, el a prnit pe calea sfinţeniei şi în cele din urmă a ajuns la Paris unde a studiat pentru a deveni preot.
În anul 1539 el s-a mutat la Roma unde a fondat "Ordinul Iezuit", carea avea să devină cel mai josnic, mai sângeros şi persecutor ordin din Biserica Romano-Catolică. În anul 1540, Papa Paul III a recunoscut ordinul.
La moartea lui Loyola în 1556 existau mai mult de 1000 de membri ai ordinului Iezuit, răspândiţi prin câteva naţiuni. (The Secret Key to the Dome of the Rock, http://askelm.com/temple/t991001.htm (web address current as of October 30, 2003).)
Secretarul lui Ignaţiu de Loyola, Polanco, era de origine evreiască şi a fost singura persoană persoană prezentă la patul de moarte al lui Loyola. James Lainez, care i-a succedat lui Loyola ca General Iezuit, era de asemenea de origine evreiască. Evreii erau atraşi în ordinul Iezuit în număr mare. (ALBERTO RIVERA, THE GODFATHERS, Chick Publications, p. 32, 1982 (quoting The Registers of Boniface VIII, The Vatican Archives, L. Fol. 387 and THE CATHOLIC ENCYCLOPEDIA, Encyclopedia Press (1913)).)
Nici Lacunza nu a făcut excepţie. El era evreu, ceea ce explică de ce a introdus învăţătura escatologică privind reîntoarcerea la ritualurile iudaice de sacrificiu a animalelor.
În Evrei 8:1-10:39 se face referire clară că Hristos a împrinit cerinţele legii prin propriul său sacrificiu, odată pentru totdeauna. Dacă sângele animalelor ar fi fost suficient pentru a-l satisface pe Dumnezeu, atunci nu ar mai fi fost nevoie ca El să vină pe pământ şi să se sacrifice.
Evrei 8:6 "Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune."
Evrei 8:7 "În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea."
Evrei 9:28 "tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă."
Evrei 10:10 "Prin această "voie" am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna."
Evrei 10:11 "Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,"
Evrei 10:12 "El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,"
Evrei 10:13 "şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui."
Evrei 10:14 "Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi."
Dumnezeu nu ne-ar reîntoarce la elementele sărace şi slabe ale legii Vechiului Testament.
Vezi Galateni 4:9-11.
A învăţa un astfel de lucru este o declaraţie blasfemiatoare că sacrificiul lui Cristos a fost imperfect şi insuficient, şi că prin urmare este nevoie de reinstituirea sacrificiilor animale.
Legea Vechiului Testament a fost aceea de a acţiona ca un învăţător până la promisiunea lui Cristos.
Dumnezeu nu ar avea niciun motiv de a relua ceva care era destinat să fie înlocuit de Acela care să-şi ofere propriul său trup într-un sacrificiu perfect.
În Cristos nu mai este nici iudeu nici neamuri, toţi suntem unul prin credinţa în Cristos. El nu are de gând să ne separe iarăşi în evrei şi neamuri. Biserica Sa este trupul Său şi de aceea nu poate fi împărţită. 1 Corinteni 1:13.
"Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui." (Marcu 3:24)
Galateni 3:23 "Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită."
Galateni 3:24 "Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă."
Galateni 3:25 "După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta."
Galateni 3:26 "Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus."
Galateni 3:27 "Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos."
Galateni 3:28 "Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus."
Galateni 3:29 "Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămânţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă."
Biblia explică clar că vechiul legământ trebuia să dispară, şi să fie înlocuit cu legământul credinţei în Isus Cristos.
Evrei 8:13 "Prin faptul că zice: "Un nou legământ", a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire."
De ce ar reintegra Dumnezeu ceva despre care El însuşi a spus că trebuia să dispară şi în care El nu a avut nicio plăcere?
Evrei 10:6 "n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat."
Evrei 10:12 "El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,"
Evrei 10:13 "şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui."
Evrei 10:14 "Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi."
Evrei 10:15 "Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfânt. Căci, după ce a zis:"
Evrei 10:16 "Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor",
Evrei 10:17 "adaugă: "Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor." "
Evrei 10:18 "Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat."
Hristos ne-a eliberat de legea păcatului şi a morţii din trupul nostru. Din cauza slăbiciunii cărnii nu este posibil pentru noi să ascultăm de legea sfântă a lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să schimbe inimile noastre prin renaştere spiritualpă, astfel ca noi să putem urma nu îndemnurile cărnii ci pe acelea ale duhului. Ascultarea noastră de legea lui Dumnezeu nu ne asigură mântuirea, deşi ea este un semn al mântuirii. Noi împlinim dreptatea legii sale prin ascultarea de Isus şi prin credinţa în jertfa sa pe cruce. Isus este drept cu toţi aceia care sunt aleşi pentru mântuire prin credinţa în El.
Romani 4:22 "De aceea credinţa aceasta "i-a fost socotită ca neprihănire." "
Romani 4:23 "Dar nu numai pentru el este scris că "i-a fost socotită ca neprihănire";"
Romani 4:24 "ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,"
Romani 4:25 "care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi."
Romani 5:1 "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos."
Aceia care încearcă să folosească ascultarea de legea lui Dumnezeu ca mijloc de salvare, nu sunt decât lumeşti în mintea lor, fiindcă ei caută să câştige mântuirea prin lucrarea cărnii. Mintea lumească care care învaţă reîntoarcerea la sacrificiile carnale ale legii este duşmănie împotriva lui Dumnezeu.
Romani 8:1 "Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului."
Romani 8:2 "În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii."
Romani 8:3 "Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e "firea pământească".) o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,"
Romani 8:4 "pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului."
Romani 8:5 "În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului."
Romani 8:6 "Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace."
Romani 8:7 "Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună."
Romani 8:8 "Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu."
Isus Cristos a şters consecinţele păcatului care erau împotriva noastră, luându-le asupra sa pe cruce. Legea era doar o umbră a lui Cristos, El este împlinirea legii. Şi odată ce El a împlinit Legea nicidecum nu o va reintegra.
Coloseni 2:13 "Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile."
Coloseni 2:14 "A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce."
Coloseni 2:15 "A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce."
Coloseni 2:16 "Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,"
Coloseni 2:17 "care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos."
Legea lui Dumnezeu a venit după promisiunea făcută lui Avraam. Legea nu a anulat promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avraam. Binecuvântările făcute lui Avraam curg peste toţi aceia care cred în Isus Cristos. Toţi aceia care cred în Isus Cristos sunt moştenitorii promisiunii făcute lui Avraam. Galateni 3:23-29.
Iată de ce prin credinţa în Isus Cristos oamenii devin sămânţa spirituală a lui Avram. Ascultarea de Dumnezeu este rezulatul mântuirii şi nu cauza mântuirii. După cum lui Avraam care a crezut în Dumnezeu i-a fost considerată ca neprihănire tot aşa, pentru toţi credincioşii care cred în Dumnezeu le este considerată aceasta ca neprihănire.
Galateni 3:6 "Tot aşa şi "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire." "
Galateni 3:7 "Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă."
Galateni 3:8 "Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: "Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.""
Galateni 3:9 "Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios."
Galateni 3:10 "Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.""
Galateni 3:11 "Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci "cel neprihănit prin credinţă va trăi.""
Galateni 3:12 "Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: "Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele"."
Galateni 3:13 "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn" -
Galateni 3:14 "pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit."
Galateni 3:15 "Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor); un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva."
Galateni 3:16 "Acum, făgăduinţele au fost făcute "lui Avraam şi seminţei lui". Nu zice: "Şi seminţelor" (ca şi cum ar fi vorba de mai multe); ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: "Şi seminţei tale", adică Hristos."
Galateni 3:17 "Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani."
Galateni 3:18 "Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam."
Galateni 3:19 "Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină "Sămânţa", căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor."
Galateni 3:20 "Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu, este unul singur."
Galateni 3:21 "Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege."
Galateni 3:22 "Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos."
Toată Legea şi Proorocii sunt rezumate în două porunci.
Matei 22:36 ""Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?""
Matei 22:37 "Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." "
Matei 22:38 ""Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă."
Matei 22:39 "Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.'"
Matei 22:40 "În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.""
Isus Cristos ne-a eliberat, împlinind El însuşi pentru cerinţele Legii. Matei 5:17; Ioan 8:32; Efeseni 2:15; Coloseni 2:14.
Dar pentru că suntem liberi asta nu înseamnă că suntem liberi să păcătuim. El ne-a dat o inimă nouă, aşa încât noi suntem liberi să ascultăm de Dumnezeu, în caz contrar lucrul acesta fiind imposibil. Ni se porunceşte să ne iubim unul pe altul şi să-l iubim pe Dumnezeu, deasupra cestor două porunci stau toate cerinţele legii. (Matei 22:36-40)
Galateni 5:13 "Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste."
Galateni 5:14 "Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.""
Legea Împărăţiei Lui Dumnezeu este că ar trebui ca noi să îl iubim pe aproapele nostru la fel cum ne iubim noi înşine. Iacov 2:6.
De fapt, Isus Cristos ne-a dat o nouă poruncă, care merge mai departe și ne spune în ce măsură să ne iubim unii pe alții. Felul în care noi ascultăm de această nouă poruncă nu atrage mântuirea, dar supunerea este un semn că noi suntem ucenicii săi.
Ioan 13:34 "Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii."
Ioan 13:35 "Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.""
Neprihănirea le este socotită acelora care au credinţă, ea nu se câştigă. Faptele legii nu vor câştiga niciodată mântuirea. Mântuirea este un dar al Lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos. Efeseni 2:8-10
Romani 3:20 "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului."
Romani 3:21 "Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate); pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii -
Romani 3:22 "şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire."
Romani 3:23 "Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."
Romani 3:24 "Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus."
Romani 3:25 "Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;"
Romani 3:26 "pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus."
Romani 3:27 "Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei."
Romani 3:28 "Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii."
Romani 3:29 "Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;"
Romani 3:30 "deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur."
Romani 3:31 "Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea."
Adevăraţii evrei sunt aceia care l-au primit pe Mesia, Isus. Împărăţia lui Dumnezeu este o împărăţie spirituală, şi nu este o împărăţie întemeiată pe criterii de naţiune sau trib. Toţi acei care au fost aleşi de către Dumnezeu ca să creadă în Isus Cristos sunt parte a Israelului spiritual.
Romani 9:6 "Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel;"
Romani 9:7 "şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.""
Romani 9:8 "Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă."
Romani 2:28 "Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne."
Romani 2:29 "Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu."
Ţinerea poruncilor sau naşterea într-un anumit trib sau neam nu este relevantă pentru intrarea cuiva în împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu este formată din toţi acei care au fost aleşi prin har.
Romani 9:16 "Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă."
Romani 9:18 "Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea."
Dumnezeu nu a lepădat Israelul. Israelul Său este alcătuit din toţi acei care încă înainte de întemeierea lumii erau cunoscuţi pentru că aveau să creadă în mântuirea prin Isus Cristos. Iată de ce tot Israelul va fi mântuit.
"Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte."(Romani 11:2)
"Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: "Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov."(Romani 11:26)
O parte integrantă a credinţei în reînnoirea sacrificiilor animale este datorată credinţei că templul evreiesc va fi reconstruit. Mulţi cred că presupusul viitor templu va fi reconstruit în locul cunoscut sub numele de Zidul Plângerii. Aceştia cred că Zidul Plângerii este o rămăşiţă a zidului de vest al vechiului templu. În realitate Zidul Plângerii nu este zidul de vest al vechiului templu evreiesc, ci el este zidul de vest al Fortului Roman Antonia. (ALBERTO RIVERA, DOUBLE CROSS, Chick publications, p. 27, 1981(quoting THE GREAT ENCYCLICAL LETTERS OF POPE LEO XIII, p. 304, Benziger Brothers (1903).)
Fortul Antonia a fost un fort roman permanent în vremea lui Isus. Fortul Antonia se situa la 800 de picioare de nordul templului iudaic şi zidul de sud al fortului a fost legat de zidul de nord al templui iudaic prin nişte duble colonade.
Isus Cristos a făcut limpede faptul că templul evreiesc va fi distrus în întregimea sa:
Matei 24:1 "La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului."
Matei 24:2 "Dar Isus le-a zis: "Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."(Marcu 13:1,2;Luca 19:43,44; 21:5,6.)
Majoritatea evreilor consideră că Isus nu a fost Mesia. Cu toate astea profeţia lui Isus s-a împlinit perfect. Templul evreiesc a fost distrus complet, până la ultima piatră, iar ruinele care stau astăzi în picioare nu sunt altceva decât Fortul Antonia şi nicidecum templul.
Cupola Stâncii din Ierusalim nu este aşa cum se spune locul în care Mohamad a urcat la ceruri. Cupola Stâncii este un altar islamic păgân construit deasupra Praetorium-ului roman, unde Pilat a dat sentinţa în cazul lui Isus. (351.WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 35 (1985); JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 34 (1984).)
Praetorium-ul se afla în interiorul Fortului Antonia şi nu templul evreiesc.
Din Noul Testament rezultă că Dumnezeu a abolit distincţia dintre evrei şi neamuri. Romani 3:28-30; 10:11-13.
Biserica Sa a devenit un templu spiritual şi casa lui Dumnezeu, cu Isus Hristos piatra din capul unghiului. Nu mai este nicio nevoie de vreun templu fizic, construit, fiindcă acesta nu a fost decât umbra a ceva mult mai mare, templul spiritual, biserica Sa.
Efeseni 2:14 "Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,"
Efeseni 2:15 "şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;"
Efeseni 2:16 "şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia."
Efeseni 2:17 "El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape."
Efeseni 2:18 "Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh."
Efeseni 2:19 "Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,"
Efeseni 2:20 "fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos."
Efeseni 2:21 "În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul."
Efeseni 2:22 "Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul."
De ce ar dori Biserica Catolică să înşele lumea să urmeze basmele evreieşti despre reinstituirea sacrificiilor de la templu? Pentru a afla răspunsul trebuie să cercetîm Scriptura.
În 2 Tesaloniceni 2:1-4, Dumnezeu declară că omul păcatului, anticristul, se va înălţa pe sine însuşi deasupra a tot ce se cheamă Dumnezeu şi va şedea în templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu.
2 Tesaloniceni 2:1 "Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,"
2 Tesaloniceni 2:2 "să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar."
2 Tesaloniceni 2:3 "Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului); fiul pierzării,"
2 Tesaloniceni 2:4 "potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu."
Ce este templul lui Dumnezeu? Fiecare creştin mântuit şi toţi creştinii mântuiţi alcătuiesc împreună templul lui Dumnezeu.
1 Corinteni 3:16 "Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?"
1 Corinteni 3:17 "Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi."
1 Corinteni 6:19 "Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?"
1 Corinteni 6:20 "Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu."
Efeseni 2:21 "În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul."
Papa pretinde autoritatea şi poziţia Dumnezeului Atotputernic. El pretinde să fie Dumnezeu care guvernează biserica universală(catolică) a lui Dumnezeu. Iată cum el pretinde să conducă, ca Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, biserica.
"Tu ai aşezat sub picioarele Sale toate lucrurile," se verifică în persoana mea (a papei). Eu am autoritatea de Rege al regilor. Eu sunt în toate şi pe deasupra tuturor, la fel ca însuşi Dumnezeu, la fel şi Eu, Vicarul lui Dumnezeu sunt capabil să fac aproape toate lucrurile pe care Dumnezeu le poate face. Iată de ce, mă puteţi considera doar ca pe Dumnezeu.""Tu ai aşezat sub picioarele Sale toate lucrurile," se verifică în persoana mea (a papei). Eu am autoritatea de Rege al regilor. Eu sunt în toate şi pe deasupra tuturor, la fel ca însuşi Dumnezeu, la fel şi Eu, Vicarul lui Dumnezeu sunt capabil să fac aproape toate lucrurile pe care Dumnezeu le poate face. Iată de ce, mă puteţi considera doar ca pe Dumnezeu." (The Bull Sanctum, November 18, 1302) (352.JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p.17, 24 (1982); JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 34 (1984).)
"Pe acest pământ, Noi i-am luat locul Dumnezeului Atotputernic." (Pope Leo XIII)
(TIM WARNER, HISTORY OF THE PRE-TRIB DEVELOPMENT (2000),
http://www.geocities.com/lasttrumpet_2000/timeline/ (current as of April 5, 2002).)
Pentru a ascunde faptul că Papa împlineşte profeţiile din 2 Tesaloniceni 2:1-4 privind înscăunarea lui antihrist în templul lui Dumnezeu, Papa a apelat la slujitorii săi, iezuiţii, care au promovat basmul refacerii milenare a templului aşa încât toată lumea să îl privească pe antihrist ca aparţinând unui viitor îndepărtat şi astfel să nu-l vadă pe adevăratul antihrist papal care tot timpul a urzit în mijlocul ei. Toţi acei care acceptă această teorie a templului milenar resping neprihănirea dată prin credinţa în Isus Cristos şi în schimb promovează refacerea templului fizic şi îndreptăţirea la mântuire prin lege.
Această doctrină catolică a mileniului nu este altceva decât respingerea lui Cristos, piatra unghiulară a templului spiritual al lui Dumnezeu.
Reconstrucţia templului de la Ierusalim adliteram este o respingere a Stâncii Salvării, Isus Cristos.
Romani 9:31 "pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta."
Romani 9:32 "Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,"
Romani 9:33 "după cum este scris: "Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine."
Isus Cristos este piatra care a fost lepădată de constructorii unei false religii; pentru ei ea este piatra blasfemiei care-i duce la pierzanie. (Romani 4:14 "Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită;" )
Isus este stânca mântuirii. Psalmii 62:6; 89:26; 95:1
Creştinii sunt pietrele spirituale care sunt încorporate în Isus Hristos pentru a alcătui templul sfânt al lui Dumnezeu.
1 Petru 2:2 "şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire,"
1 Petru 2:3 "dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul."
1 Petru 2:4 "Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu."
1 Petru 2:5 "Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos."
1 Petru 2:6 "Căci este scris în Scriptură: "Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine."
1 Petru 2:7 "Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, "piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului";
1 Petru 2:8 "şi "o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere". Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi."
1 Petru 2:9 "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;"
Papa este un uzurpator şi împotrivitor lui Hristos şi care pretinde să ia locul lui Hristos în Templul Lui (biserica).
Ediţia spaniolă a cărţii lui Lacunza a devenit atât de populară în Anglia încât a fost publicată şi o versiune engleză a acesteia. Sarcina realizării acestei traduceri i-a revenit lui Edward Irving. El a terminat traducerea în anul 1826 dar cartea (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).) a fost publicată abia în anul 1827. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).)
În anul 1830 jurnalul intitulat "The Morning Watch"(Ceasul Dimineţii) şi publicat de către Irving şi adepţii săi din biserica catolică, ca fondator, rafinează interpretarea futuristă şi o prezintă ca teoria cunoscută denominaţiilor protestante astăzi ca răpirea dinaintea tribulaţiei. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).)
Irving a fost dat în judecată de către Biserica Prezbiteriană în anul 1832 pentru că a permis utilizarea neautorizată a limbilor şi a profeţiilor în biserica sa de la Londra. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).)
El a fost interzis şi exclus din funcţia de pastor. Atunci el a înfiinţat Biserica Apostolică Catolică. (JOHN L. BRAY, ROBERT BAXTER AND THE MID-TRIBULATION RAPTURE TEACHING (1994) (citing ROBERT BAXTER, NARRATIVE FACTS CONCERNING THE UNKNOWN TONGUES AND SPIRITUAL MANIFESTATIONS IN MEMBERS OF THE REV. EDWARD IRVING’S CONGREGATION, AND OTHER INDIVIDUALS, AND
FORMERLY IN THE WRITER HIMSELF (1833)).)
În anul 1830 Irving a scris un tract în care el sugerează că Isus Cristos poseda o natură căzută a omului. În anul 1833 el a fost judecat pentru erezie şi eliberat din funcţie.
(JOHN L. BRAY, ROBERT BAXTER AND THE MID-TRIBULATION RAPTURE
TEACHING, p. 3 (1994))
Irving a murit la data de 7 decembrie 1834, la vârsta de 42 de ani. (Id. at p. 1, 3, 4.)
Robert Baxter, un asociat al lui Edward Irving, a relatat din proprie experienţă despre biserica lui Irving. (Id. at 36.)
Irving suţinea adesea întruniri care implicau şi manifestări spirituale subiective ca vorbirea în limbi care pretindeau că prezic evenimente din viitor.
Baxter însuşi a fost una dintre variantele învăţăturii despre răpirea de dinainte de tribulaţie; Baxter rostea spontan despre o doctrină care implica o răpire la mijlocul necazului cel mare. Baxter nu se putea controla deloc, atunci când se manifesta în limbi aşa că uneori el însuşi găsea necesar să-şi astupe gura cu propria batistă pentru a nu-i deranja pe cei din propria locuinţă. (PAUL ENNS, THE MOODY HANDBOOK OF THEOLOGY, p. 389-94 (1989).)
Baxter a fost salvat prin har de sub această putere pe care el a identificat-o ca fiind a lui Satan. (THE COMPACT EDITION OF THE OXFORD ENGLISH DICTIONARY, COMPLETE TEXT REDUCED MICROGRAPHICALLY, OXFORD UNIVERSITY PRESS (1979). See also, NOAH WEBSTER, AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828).)
Mai târziu, Baxter avea să se lepede propriile sale rostiri(vorbiri în limbi) şi a avertizat asupra vicleniei lui Satan, care este capabil să ia înfăţişarea unui înger de lumină. (Vezi Corinteni 11:14-15)
Propovăduitorii care susţin răpirea pretribulaţionistă încearcă să disocieze doctrina răpirii pretribulaţioniste de numele lui Edward Irving din cauza reputaţiei îndoielnice a acestuia precum şi implicit de conexiunea cu traducerea cărţii lui Lacunza.(THE COMPACT EDITION OF THE OXFORD ENGLISH DICTIONARY, COMPLETE
TEXT REDUCED MICROGRAPHICALLY, OXFORD UNIVERSITY PRESS (1979).)
Ei preferă mai degrabă să atribuie originea doctrinei răpirii pretribulaţioniste lui John Nelson Darby. Aceia care subscriu doctrinei răpirii de dinaintea necazului cel mare susţin că va avea loc o înviere a Sfinţilor cu 7(şapte) ani înainte de revenirea lui Isus Cristos, dar ei numesc aceasta ca fiind răpire pentru a o deosebi de învierea despre care este profeţit limpede în Sfânta Scriptură.
Şi răpirea aceasta a sfinţilor care se presupune a fi catalizatorul intrării în lui anticrist pe scena întregii omeniri.
Apariţia lui Anticrist este presupusă a avea loc în timpul perioadei de şapte a ani a perioadei tribulaţiei(necazului cel mare) şi care urmează aceleia a răpirii sfinţilor, iată deci provenienţa termenului de "răpire pretribulaţionistă."(NOAH WEBSTER, AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828).)
Irvin şi Lacunza au construit o teorie şi abia apoi au căutat suportul biblic în a o susţine (eisegesis), în loc să citească ceea ce spune Biblia despre aceasta(exegesis). Aşa-numiţii studenţi biblici care i-au urmat pe Irvin şi pe Lacunza au adoptat doctrina escatologică a răpirii pretribulaţioniste, dar ei au folosit un termen nebiblic, "răpire", în loc de acela biblic de "înviere".
Termenul "răpire" nu se găseşte nicăieri în Sfânta Scriptură. Acesta este de fapt o derivare de la termenul latin "raptus". Raptus este un cuvânt care poate fi găsit în unele pasaje din traducerea latină a Bibliei, care este cunoscută sub numele de Vulgata Latină. Raptus este o greşeală de traducere a cuvântului grecesc "harpazo", care literal se traduce prin "prins, luat". Vezi 2 Corinteni 12:4 Latina Vulgata (în limba română, versiunea Cornilescu, vezi 2 Corinteni 12:4 "a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească." - "răpit" în rai - face referire la cu totul altceva decât termenul uzitat pentru teoria pretribulaţionistă - "luat" în rai).
Mulţi oameni cred că "răpire" este sinonim cu "înviere", dar nu acesta este adevărul. În timp ce termenul "răpire" include şi ideea de a fi "luat", acesta este foarte diferit de învierea promisă de Isus.
"Răpire" se traduce prin "actul de a sechestra şi de a reţine prada sau jaful... de a reţine o femeie... viol."(NOAH WEBSTER, AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828). See also, D.P. SIMPSON, CASSELL’S LATIN DICTIONARY p. 500-01 (1982).)
De fapt, unul dintre principiile de bază ale reformei Protestante a fost că Papa este Anticrist.
(JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 59 (1984) (quoting ERNEST R. SANDEEN, THE ROOTS OF FUNDAMENTALISM, p. 37 (1970)); WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 31 (1985) (OSWALD T. ALLIS, PROPHECY AND THE CHURCH, p. 297).)
Acest punct de vedere este pe deplin susţinut de către Sfintele Scripturi.
Convingerea că Papa este Anticristul era odată unanim acceptată de credincioşii denominaţiilor protestante.
În fapt, Confesiunea de Credinţă de la Westminster (a Bisericii Angliei) statuează:
"Nu există niciun alt Cap al Bisericii decât Domnul Isus Cristos, nici Papa de la Roma nu poate, în niciun fel, să fie capul acesteia, deoarece el este Anticristul, omul păcatului, şi Fiul Pierzării, care se înalţă pe sine în Biserică împotriva lui Cristos şi împotriva lui Dumnezeu."
Alte confesiuni protestante de credinţă îl identifică pe papa ca pe anticrist, inclusiv Mărturisirea de la Morland din 1508 şi a Waldenzilor de la 1535 precum şi Mărturisirea Helvetică de la 1536. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 31 (1985).)
Astăzi, acei care continuă să creadă lucrul acesta sunt în minoritate. De fapt, în zilele noastre acel creştin care spune că Papa este Anticrist este considerat radical şi răuvoitor.
Cum s-a putut oare să aibă loc o astfel de transformare printre denominaţiile protestante?
Schimbarea poziţiei protestante faţă de Roma este rezultatul direct unei campanii concertate a agenţilor Bisericii Romano-Catolice. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 31 (1985).)
Una dintre metodele folosite de către teologii Bisericii Romane a fost de a transfera cele mai multe cărţi ale Apocalipsei la o perioadă nedeterminată din viitor. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 31 (1985) (quoting LEROY E. FROOM, THE PROPHETIC FAITH OF OUR FATHERS, vol. 2, p. 495).)
În anul 1590 un preot romano-catolic iezuit, Franco Ribera, în cele 500 de pagini de comentarii ale sale pe marginea cărţii Apocalipsei, plasează cea mai mare parte a evenimentelor descrise de Apocalipsa într-un viitor foarte apropiat de sfârşitul lumii. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 32 (1985).)
El susţinea că anticristul va fi o persoană care nu se va manifesta decât foarte aproape de sfârşitul lumii. El a scris că anticristul va reconstrui Ierusalimul, va aboli creştinismul, îl va interzice pe Cristos, va persecuta biserica şi va domina lumea pentru trei ani şi jumătate. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 32 (1985).)
Un alt iezuit, cardinalul Robert Bellarmine a promovat învăţăturile lui Ribera. (JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p.
26, 31 (1982).)
Interpretarea aceasta catolică a cărţii Apocalipsa nu a fost acceptată printre denominaţiile protestante până când, în anul 1812, a fost publicată o carte intitulată "Venirea lui Mesia în Glorie şi Măreţie", la 11 ani de la decesul autorului acestei cărţi. (JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, p. 59 (1984) (quoting ERNEST R. SANDEEN, THE ROOTS OF FUNDAMENTALISM, p. 37 (1970)).)
Autorul acestei cărţi a fost un alt iezuit, Emanuel de Lacunza. De Lacunza a scris cartea sub un pseudonim, al unui presupus evreu convertit, Rabbi Juan Josaphat Ben Ezra, pentru a-şi ascunde adevărata sa identitate şi pentru a da scrierilor sale o notă de atractivitate în rândul cititorilor protestanţi. (JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p.12-13 (1982).)
Pînă nu demult s-a crezut că Emanuel de Lacunza a fost primul care a pomenit despre răpirea de dinaintea tribulaţiei(necazul cel mare). (JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p. 4-9 (1982).)
Oricum, în anul 1995 John Bray a descoperit că în anul 1788, cu doi ani înainte ca Lacunza să termine proiectul manuscrisului său, un bărbat pe nume Morgan Edwards a publicat o carte care conţine ceea ce aparent este prima învăţătură cunoscută despre răpirea de dinaintea tribulaţiei.
Edwards era un tânăr pastor baptist britanic şi simpatizant al Războiul Revoluţionar din America. Acţiunile sale au dus la arestarea sa pînă la sfârşitul războiului.
Potrivit lui Bray, Edwards avea probleme serioase cu alcoolul şi era implicat în alte activităţi suspecte şi care au dus la excomunicarea sa din biserică în anul 1781.
El a fost apoi repus în drepturi în 1788, după care a devenit un influent lider baptist.
Deşi cartea lui Edwards o precedă pe aceea a lui Lacunza, învăţătura modernă a răpirii de dinaintea necazului cel mare este atribuită direct lui Lacunza.
Ca şi în scrierile lui Ribera, de Lacunza a dezvoltat o perspectivă futuristă şi care restrângea împlinirile profetice din cartea Apocalipsa la sfârşitul lumii. El a declarat că anticrist şi toate profeţiile referitoare la anticrist aveau să se întâmple doar în viitor. (JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 34 (1984).)
El vorbea de asemenea despre o înviere parţială a sfinţilor înainte ca anticrist să apară, despre care spunea că nu avea să fie un singur individ ci trupul tuturor ateilor rămaşi pe pământ după învierea sfinţilor. (Anti-Zion, Jews on the Jewish Question, http://www.diac.com/~bkennedy/az/A-E.html (current as of September 10, 2001).)
Învierea avea să fie urmată de judecata mâniei lui Dumnezeu asupra locuitorilor pământului pentru o perioadă nedeterminată de timp şi nu mai mică decât 45 de zile.
(John S. Torell, European-American Evangelical Association, July 1999,
http://www.eaec.org/NL99jul.htm (current as of October 2, 2001).)
Lacunza mai scria că de-a lungul unui mileniu întreg, urmând tribulaţiei, sacrificile iudaice de animale aveau să fie reluate alături de Eucharistia (messa) Bisericii Catolice. (Ivan Fraser, Protocols of the Learned Elders of Zion, Proofs of an Ancient Conspiracy, http://www.vegan.swinternet.co.uk/articles/conspiracies/protocols_proof.html (current as of September 10, 2001).
Lacunza a făcut ca în basmele evreieşti şi a înlocuit poruncile lui Dumnezeu cu poruncile oamenilor.
Tit 1:13 "Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,"
Tit 1:14 "şi să nu se ţină de basme evreieşti, şi de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr."
Tit 1:15 "Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate."
Tit 1:16 "Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună."
Primii iezuiţi au fost cripto-evrei. (The Temple Mount and Fort Antonia, http://askelm.com/temple/t980504.htm (web address current as of October 30, 2003).)
Însuşi Ignaţiu de Loyola a fost cripto-evreu şi ocultist Cabala.
Un cripto-evreu este acel evreu convertit la o altă religie (decât cea mozaică), care de faţadă îmbrăţişează noua religie şi care în secret păstrează vechile practici iudaice.
Iată ce spune John Torell: "San Ignacio de Loyola s-a născut în anul 1491 în provincia Bască din Guipuzcoa, Spania. Părinţii săi erau Marranos(evrei sefarzi, din Peninsula Iberică, convertiţi cu forţa la catolicism, şi care în secret practicau iudaismul - cuvântul, în spaniolă se traduce prin porc), şi la data naşterii sale erau foarte bogaţi.
Încă din tinereţe el a devenit membru al ordinului Allumbrados(care se traduce prin Iluminaţii) din Spania.
Aşadar, mascându-şi activităţile cripto-iudaice, el a devenit foarte activ ca romano-catolic.
La data de 20 Mai, 1521 Ignaţius (aşa cum era numit acum) a fost rănit într-o luptă, şi a devenit un semi-infirm. Incapabil de a reuşi în zona politică şi militară, el a prnit pe calea sfinţeniei şi în cele din urmă a ajuns la Paris unde a studiat pentru a deveni preot.
În anul 1539 el s-a mutat la Roma unde a fondat "Ordinul Iezuit", carea avea să devină cel mai josnic, mai sângeros şi persecutor ordin din Biserica Romano-Catolică. În anul 1540, Papa Paul III a recunoscut ordinul.
La moartea lui Loyola în 1556 existau mai mult de 1000 de membri ai ordinului Iezuit, răspândiţi prin câteva naţiuni. (The Secret Key to the Dome of the Rock, http://askelm.com/temple/t991001.htm (web address current as of October 30, 2003).)
Secretarul lui Ignaţiu de Loyola, Polanco, era de origine evreiască şi a fost singura persoană persoană prezentă la patul de moarte al lui Loyola. James Lainez, care i-a succedat lui Loyola ca General Iezuit, era de asemenea de origine evreiască. Evreii erau atraşi în ordinul Iezuit în număr mare. (ALBERTO RIVERA, THE GODFATHERS, Chick Publications, p. 32, 1982 (quoting The Registers of Boniface VIII, The Vatican Archives, L. Fol. 387 and THE CATHOLIC ENCYCLOPEDIA, Encyclopedia Press (1913)).)
Nici Lacunza nu a făcut excepţie. El era evreu, ceea ce explică de ce a introdus învăţătura escatologică privind reîntoarcerea la ritualurile iudaice de sacrificiu a animalelor.
În Evrei 8:1-10:39 se face referire clară că Hristos a împrinit cerinţele legii prin propriul său sacrificiu, odată pentru totdeauna. Dacă sângele animalelor ar fi fost suficient pentru a-l satisface pe Dumnezeu, atunci nu ar mai fi fost nevoie ca El să vină pe pământ şi să se sacrifice.
Evrei 8:6 "Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune."
Evrei 8:7 "În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea."
Evrei 9:28 "tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă."
Evrei 10:10 "Prin această "voie" am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna."
Evrei 10:11 "Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,"
Evrei 10:12 "El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,"
Evrei 10:13 "şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui."
Evrei 10:14 "Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi."
Dumnezeu nu ne-ar reîntoarce la elementele sărace şi slabe ale legii Vechiului Testament.
Vezi Galateni 4:9-11.
A învăţa un astfel de lucru este o declaraţie blasfemiatoare că sacrificiul lui Cristos a fost imperfect şi insuficient, şi că prin urmare este nevoie de reinstituirea sacrificiilor animale.
Legea Vechiului Testament a fost aceea de a acţiona ca un învăţător până la promisiunea lui Cristos.
Dumnezeu nu ar avea niciun motiv de a relua ceva care era destinat să fie înlocuit de Acela care să-şi ofere propriul său trup într-un sacrificiu perfect.
În Cristos nu mai este nici iudeu nici neamuri, toţi suntem unul prin credinţa în Cristos. El nu are de gând să ne separe iarăşi în evrei şi neamuri. Biserica Sa este trupul Său şi de aceea nu poate fi împărţită. 1 Corinteni 1:13.
"Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui." (Marcu 3:24)
Galateni 3:23 "Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită."
Galateni 3:24 "Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă."
Galateni 3:25 "După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta."
Galateni 3:26 "Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus."
Galateni 3:27 "Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos."
Galateni 3:28 "Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus."
Galateni 3:29 "Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămânţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă."
Biblia explică clar că vechiul legământ trebuia să dispară, şi să fie înlocuit cu legământul credinţei în Isus Cristos.
Evrei 8:13 "Prin faptul că zice: "Un nou legământ", a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire."
De ce ar reintegra Dumnezeu ceva despre care El însuşi a spus că trebuia să dispară şi în care El nu a avut nicio plăcere?
Evrei 10:6 "n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat."
Evrei 10:12 "El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,"
Evrei 10:13 "şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui."
Evrei 10:14 "Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi."
Evrei 10:15 "Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfânt. Căci, după ce a zis:"
Evrei 10:16 "Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor",
Evrei 10:17 "adaugă: "Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor." "
Evrei 10:18 "Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat."
Hristos ne-a eliberat de legea păcatului şi a morţii din trupul nostru. Din cauza slăbiciunii cărnii nu este posibil pentru noi să ascultăm de legea sfântă a lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să schimbe inimile noastre prin renaştere spiritualpă, astfel ca noi să putem urma nu îndemnurile cărnii ci pe acelea ale duhului. Ascultarea noastră de legea lui Dumnezeu nu ne asigură mântuirea, deşi ea este un semn al mântuirii. Noi împlinim dreptatea legii sale prin ascultarea de Isus şi prin credinţa în jertfa sa pe cruce. Isus este drept cu toţi aceia care sunt aleşi pentru mântuire prin credinţa în El.
Romani 4:22 "De aceea credinţa aceasta "i-a fost socotită ca neprihănire." "
Romani 4:23 "Dar nu numai pentru el este scris că "i-a fost socotită ca neprihănire";"
Romani 4:24 "ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,"
Romani 4:25 "care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi."
Romani 5:1 "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos."
Aceia care încearcă să folosească ascultarea de legea lui Dumnezeu ca mijloc de salvare, nu sunt decât lumeşti în mintea lor, fiindcă ei caută să câştige mântuirea prin lucrarea cărnii. Mintea lumească care care învaţă reîntoarcerea la sacrificiile carnale ale legii este duşmănie împotriva lui Dumnezeu.
Romani 8:1 "Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului."
Romani 8:2 "În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii."
Romani 8:3 "Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e "firea pământească".) o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,"
Romani 8:4 "pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului."
Romani 8:5 "În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului."
Romani 8:6 "Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace."
Romani 8:7 "Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună."
Romani 8:8 "Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu."
Isus Cristos a şters consecinţele păcatului care erau împotriva noastră, luându-le asupra sa pe cruce. Legea era doar o umbră a lui Cristos, El este împlinirea legii. Şi odată ce El a împlinit Legea nicidecum nu o va reintegra.
Coloseni 2:13 "Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile."
Coloseni 2:14 "A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce."
Coloseni 2:15 "A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce."
Coloseni 2:16 "Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,"
Coloseni 2:17 "care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos."
Legea lui Dumnezeu a venit după promisiunea făcută lui Avraam. Legea nu a anulat promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avraam. Binecuvântările făcute lui Avraam curg peste toţi aceia care cred în Isus Cristos. Toţi aceia care cred în Isus Cristos sunt moştenitorii promisiunii făcute lui Avraam. Galateni 3:23-29.
Iată de ce prin credinţa în Isus Cristos oamenii devin sămânţa spirituală a lui Avram. Ascultarea de Dumnezeu este rezulatul mântuirii şi nu cauza mântuirii. După cum lui Avraam care a crezut în Dumnezeu i-a fost considerată ca neprihănire tot aşa, pentru toţi credincioşii care cred în Dumnezeu le este considerată aceasta ca neprihănire.
Galateni 3:6 "Tot aşa şi "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire." "
Galateni 3:7 "Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă."
Galateni 3:8 "Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: "Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.""
Galateni 3:9 "Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios."
Galateni 3:10 "Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.""
Galateni 3:11 "Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci "cel neprihănit prin credinţă va trăi.""
Galateni 3:12 "Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: "Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele"."
Galateni 3:13 "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn" -
Galateni 3:14 "pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit."
Galateni 3:15 "Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor); un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva."
Galateni 3:16 "Acum, făgăduinţele au fost făcute "lui Avraam şi seminţei lui". Nu zice: "Şi seminţelor" (ca şi cum ar fi vorba de mai multe); ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: "Şi seminţei tale", adică Hristos."
Galateni 3:17 "Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani."
Galateni 3:18 "Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam."
Galateni 3:19 "Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină "Sămânţa", căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor."
Galateni 3:20 "Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu, este unul singur."
Galateni 3:21 "Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege."
Galateni 3:22 "Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos."
Toată Legea şi Proorocii sunt rezumate în două porunci.
Matei 22:36 ""Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?""
Matei 22:37 "Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." "
Matei 22:38 ""Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă."
Matei 22:39 "Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.'"
Matei 22:40 "În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.""
Isus Cristos ne-a eliberat, împlinind El însuşi pentru cerinţele Legii. Matei 5:17; Ioan 8:32; Efeseni 2:15; Coloseni 2:14.
Dar pentru că suntem liberi asta nu înseamnă că suntem liberi să păcătuim. El ne-a dat o inimă nouă, aşa încât noi suntem liberi să ascultăm de Dumnezeu, în caz contrar lucrul acesta fiind imposibil. Ni se porunceşte să ne iubim unul pe altul şi să-l iubim pe Dumnezeu, deasupra cestor două porunci stau toate cerinţele legii. (Matei 22:36-40)
Galateni 5:13 "Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste."
Galateni 5:14 "Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.""
Legea Împărăţiei Lui Dumnezeu este că ar trebui ca noi să îl iubim pe aproapele nostru la fel cum ne iubim noi înşine. Iacov 2:6.
De fapt, Isus Cristos ne-a dat o nouă poruncă, care merge mai departe și ne spune în ce măsură să ne iubim unii pe alții. Felul în care noi ascultăm de această nouă poruncă nu atrage mântuirea, dar supunerea este un semn că noi suntem ucenicii săi.
Ioan 13:34 "Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii."
Ioan 13:35 "Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.""
Neprihănirea le este socotită acelora care au credinţă, ea nu se câştigă. Faptele legii nu vor câştiga niciodată mântuirea. Mântuirea este un dar al Lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos. Efeseni 2:8-10
Romani 3:20 "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului."
Romani 3:21 "Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate); pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii -
Romani 3:22 "şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire."
Romani 3:23 "Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."
Romani 3:24 "Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus."
Romani 3:25 "Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;"
Romani 3:26 "pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus."
Romani 3:27 "Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei."
Romani 3:28 "Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii."
Romani 3:29 "Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;"
Romani 3:30 "deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur."
Romani 3:31 "Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea."
Adevăraţii evrei sunt aceia care l-au primit pe Mesia, Isus. Împărăţia lui Dumnezeu este o împărăţie spirituală, şi nu este o împărăţie întemeiată pe criterii de naţiune sau trib. Toţi acei care au fost aleşi de către Dumnezeu ca să creadă în Isus Cristos sunt parte a Israelului spiritual.
Romani 9:6 "Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel;"
Romani 9:7 "şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.""
Romani 9:8 "Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă."
Romani 2:28 "Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne."
Romani 2:29 "Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu."
Ţinerea poruncilor sau naşterea într-un anumit trib sau neam nu este relevantă pentru intrarea cuiva în împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu este formată din toţi acei care au fost aleşi prin har.
Romani 9:16 "Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă."
Romani 9:18 "Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea."
Dumnezeu nu a lepădat Israelul. Israelul Său este alcătuit din toţi acei care încă înainte de întemeierea lumii erau cunoscuţi pentru că aveau să creadă în mântuirea prin Isus Cristos. Iată de ce tot Israelul va fi mântuit.
"Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte."(Romani 11:2)
"Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: "Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov."(Romani 11:26)
O parte integrantă a credinţei în reînnoirea sacrificiilor animale este datorată credinţei că templul evreiesc va fi reconstruit. Mulţi cred că presupusul viitor templu va fi reconstruit în locul cunoscut sub numele de Zidul Plângerii. Aceştia cred că Zidul Plângerii este o rămăşiţă a zidului de vest al vechiului templu. În realitate Zidul Plângerii nu este zidul de vest al vechiului templu evreiesc, ci el este zidul de vest al Fortului Roman Antonia. (ALBERTO RIVERA, DOUBLE CROSS, Chick publications, p. 27, 1981(quoting THE GREAT ENCYCLICAL LETTERS OF POPE LEO XIII, p. 304, Benziger Brothers (1903).)
Fortul Antonia a fost un fort roman permanent în vremea lui Isus. Fortul Antonia se situa la 800 de picioare de nordul templului iudaic şi zidul de sud al fortului a fost legat de zidul de nord al templui iudaic prin nişte duble colonade.
Isus Cristos a făcut limpede faptul că templul evreiesc va fi distrus în întregimea sa:
Matei 24:1 "La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului."
Matei 24:2 "Dar Isus le-a zis: "Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."(Marcu 13:1,2;Luca 19:43,44; 21:5,6.)
Majoritatea evreilor consideră că Isus nu a fost Mesia. Cu toate astea profeţia lui Isus s-a împlinit perfect. Templul evreiesc a fost distrus complet, până la ultima piatră, iar ruinele care stau astăzi în picioare nu sunt altceva decât Fortul Antonia şi nicidecum templul.
Cupola Stâncii din Ierusalim nu este aşa cum se spune locul în care Mohamad a urcat la ceruri. Cupola Stâncii este un altar islamic păgân construit deasupra Praetorium-ului roman, unde Pilat a dat sentinţa în cazul lui Isus. (351.WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 35 (1985); JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 34 (1984).)
Praetorium-ul se afla în interiorul Fortului Antonia şi nu templul evreiesc.
Din Noul Testament rezultă că Dumnezeu a abolit distincţia dintre evrei şi neamuri. Romani 3:28-30; 10:11-13.
Biserica Sa a devenit un templu spiritual şi casa lui Dumnezeu, cu Isus Hristos piatra din capul unghiului. Nu mai este nicio nevoie de vreun templu fizic, construit, fiindcă acesta nu a fost decât umbra a ceva mult mai mare, templul spiritual, biserica Sa.
Efeseni 2:14 "Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,"
Efeseni 2:15 "şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;"
Efeseni 2:16 "şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia."
Efeseni 2:17 "El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape."
Efeseni 2:18 "Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh."
Efeseni 2:19 "Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,"
Efeseni 2:20 "fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos."
Efeseni 2:21 "În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul."
Efeseni 2:22 "Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul."
De ce ar dori Biserica Catolică să înşele lumea să urmeze basmele evreieşti despre reinstituirea sacrificiilor de la templu? Pentru a afla răspunsul trebuie să cercetîm Scriptura.
În 2 Tesaloniceni 2:1-4, Dumnezeu declară că omul păcatului, anticristul, se va înălţa pe sine însuşi deasupra a tot ce se cheamă Dumnezeu şi va şedea în templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu.
2 Tesaloniceni 2:1 "Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,"
2 Tesaloniceni 2:2 "să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar."
2 Tesaloniceni 2:3 "Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului); fiul pierzării,"
2 Tesaloniceni 2:4 "potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu."
Ce este templul lui Dumnezeu? Fiecare creştin mântuit şi toţi creştinii mântuiţi alcătuiesc împreună templul lui Dumnezeu.
1 Corinteni 3:16 "Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?"
1 Corinteni 3:17 "Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi."
1 Corinteni 6:19 "Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?"
1 Corinteni 6:20 "Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu."
Efeseni 2:21 "În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul."
Papa pretinde autoritatea şi poziţia Dumnezeului Atotputernic. El pretinde să fie Dumnezeu care guvernează biserica universală(catolică) a lui Dumnezeu. Iată cum el pretinde să conducă, ca Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, biserica.
"Tu ai aşezat sub picioarele Sale toate lucrurile," se verifică în persoana mea (a papei). Eu am autoritatea de Rege al regilor. Eu sunt în toate şi pe deasupra tuturor, la fel ca însuşi Dumnezeu, la fel şi Eu, Vicarul lui Dumnezeu sunt capabil să fac aproape toate lucrurile pe care Dumnezeu le poate face. Iată de ce, mă puteţi considera doar ca pe Dumnezeu.""Tu ai aşezat sub picioarele Sale toate lucrurile," se verifică în persoana mea (a papei). Eu am autoritatea de Rege al regilor. Eu sunt în toate şi pe deasupra tuturor, la fel ca însuşi Dumnezeu, la fel şi Eu, Vicarul lui Dumnezeu sunt capabil să fac aproape toate lucrurile pe care Dumnezeu le poate face. Iată de ce, mă puteţi considera doar ca pe Dumnezeu." (The Bull Sanctum, November 18, 1302) (352.JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p.17, 24 (1982); JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 34 (1984).)
"Pe acest pământ, Noi i-am luat locul Dumnezeului Atotputernic." (Pope Leo XIII)
(TIM WARNER, HISTORY OF THE PRE-TRIB DEVELOPMENT (2000),
http://www.geocities.com/lasttrumpet_2000/timeline/ (current as of April 5, 2002).)
Pentru a ascunde faptul că Papa împlineşte profeţiile din 2 Tesaloniceni 2:1-4 privind înscăunarea lui antihrist în templul lui Dumnezeu, Papa a apelat la slujitorii săi, iezuiţii, care au promovat basmul refacerii milenare a templului aşa încât toată lumea să îl privească pe antihrist ca aparţinând unui viitor îndepărtat şi astfel să nu-l vadă pe adevăratul antihrist papal care tot timpul a urzit în mijlocul ei. Toţi acei care acceptă această teorie a templului milenar resping neprihănirea dată prin credinţa în Isus Cristos şi în schimb promovează refacerea templului fizic şi îndreptăţirea la mântuire prin lege.
Această doctrină catolică a mileniului nu este altceva decât respingerea lui Cristos, piatra unghiulară a templului spiritual al lui Dumnezeu.
Reconstrucţia templului de la Ierusalim adliteram este o respingere a Stâncii Salvării, Isus Cristos.
Romani 9:31 "pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta."
Romani 9:32 "Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,"
Romani 9:33 "după cum este scris: "Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine."
Isus Cristos este piatra care a fost lepădată de constructorii unei false religii; pentru ei ea este piatra blasfemiei care-i duce la pierzanie. (Romani 4:14 "Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită;" )
Isus este stânca mântuirii. Psalmii 62:6; 89:26; 95:1
Creştinii sunt pietrele spirituale care sunt încorporate în Isus Hristos pentru a alcătui templul sfânt al lui Dumnezeu.
1 Petru 2:2 "şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire,"
1 Petru 2:3 "dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul."
1 Petru 2:4 "Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu."
1 Petru 2:5 "Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos."
1 Petru 2:6 "Căci este scris în Scriptură: "Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine."
1 Petru 2:7 "Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, "piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului";
1 Petru 2:8 "şi "o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere". Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi."
1 Petru 2:9 "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;"
Papa este un uzurpator şi împotrivitor lui Hristos şi care pretinde să ia locul lui Hristos în Templul Lui (biserica).
Ediţia spaniolă a cărţii lui Lacunza a devenit atât de populară în Anglia încât a fost publicată şi o versiune engleză a acesteia. Sarcina realizării acestei traduceri i-a revenit lui Edward Irving. El a terminat traducerea în anul 1826 dar cartea (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).) a fost publicată abia în anul 1827. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).)
În anul 1830 jurnalul intitulat "The Morning Watch"(Ceasul Dimineţii) şi publicat de către Irving şi adepţii săi din biserica catolică, ca fondator, rafinează interpretarea futuristă şi o prezintă ca teoria cunoscută denominaţiilor protestante astăzi ca răpirea dinaintea tribulaţiei. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).)
Irving a fost dat în judecată de către Biserica Prezbiteriană în anul 1832 pentru că a permis utilizarea neautorizată a limbilor şi a profeţiilor în biserica sa de la Londra. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).)
El a fost interzis şi exclus din funcţia de pastor. Atunci el a înfiinţat Biserica Apostolică Catolică. (JOHN L. BRAY, ROBERT BAXTER AND THE MID-TRIBULATION RAPTURE TEACHING (1994) (citing ROBERT BAXTER, NARRATIVE FACTS CONCERNING THE UNKNOWN TONGUES AND SPIRITUAL MANIFESTATIONS IN MEMBERS OF THE REV. EDWARD IRVING’S CONGREGATION, AND OTHER INDIVIDUALS, AND
FORMERLY IN THE WRITER HIMSELF (1833)).)
În anul 1830 Irving a scris un tract în care el sugerează că Isus Cristos poseda o natură căzută a omului. În anul 1833 el a fost judecat pentru erezie şi eliberat din funcţie.
(JOHN L. BRAY, ROBERT BAXTER AND THE MID-TRIBULATION RAPTURE
TEACHING, p. 3 (1994))
Irving a murit la data de 7 decembrie 1834, la vârsta de 42 de ani. (Id. at p. 1, 3, 4.)
Robert Baxter, un asociat al lui Edward Irving, a relatat din proprie experienţă despre biserica lui Irving. (Id. at 36.)
Irving suţinea adesea întruniri care implicau şi manifestări spirituale subiective ca vorbirea în limbi care pretindeau că prezic evenimente din viitor.
Baxter însuşi a fost una dintre variantele învăţăturii despre răpirea de dinainte de tribulaţie; Baxter rostea spontan despre o doctrină care implica o răpire la mijlocul necazului cel mare. Baxter nu se putea controla deloc, atunci când se manifesta în limbi aşa că uneori el însuşi găsea necesar să-şi astupe gura cu propria batistă pentru a nu-i deranja pe cei din propria locuinţă. (PAUL ENNS, THE MOODY HANDBOOK OF THEOLOGY, p. 389-94 (1989).)
Baxter a fost salvat prin har de sub această putere pe care el a identificat-o ca fiind a lui Satan. (THE COMPACT EDITION OF THE OXFORD ENGLISH DICTIONARY, COMPLETE TEXT REDUCED MICROGRAPHICALLY, OXFORD UNIVERSITY PRESS (1979). See also, NOAH WEBSTER, AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828).)
Mai târziu, Baxter avea să se lepede propriile sale rostiri(vorbiri în limbi) şi a avertizat asupra vicleniei lui Satan, care este capabil să ia înfăţişarea unui înger de lumină. (Vezi Corinteni 11:14-15)
Propovăduitorii care susţin răpirea pretribulaţionistă încearcă să disocieze doctrina răpirii pretribulaţioniste de numele lui Edward Irving din cauza reputaţiei îndoielnice a acestuia precum şi implicit de conexiunea cu traducerea cărţii lui Lacunza.(THE COMPACT EDITION OF THE OXFORD ENGLISH DICTIONARY, COMPLETE
TEXT REDUCED MICROGRAPHICALLY, OXFORD UNIVERSITY PRESS (1979).)
Ei preferă mai degrabă să atribuie originea doctrinei răpirii pretribulaţioniste lui John Nelson Darby. Aceia care subscriu doctrinei răpirii de dinaintea necazului cel mare susţin că va avea loc o înviere a Sfinţilor cu 7(şapte) ani înainte de revenirea lui Isus Cristos, dar ei numesc aceasta ca fiind răpire pentru a o deosebi de învierea despre care este profeţit limpede în Sfânta Scriptură.
Şi răpirea aceasta a sfinţilor care se presupune a fi catalizatorul intrării în lui anticrist pe scena întregii omeniri.
Apariţia lui Anticrist este presupusă a avea loc în timpul perioadei de şapte a ani a perioadei tribulaţiei(necazului cel mare) şi care urmează aceleia a răpirii sfinţilor, iată deci provenienţa termenului de "răpire pretribulaţionistă."(NOAH WEBSTER, AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828).)
Irvin şi Lacunza au construit o teorie şi abia apoi au căutat suportul biblic în a o susţine (eisegesis), în loc să citească ceea ce spune Biblia despre aceasta(exegesis). Aşa-numiţii studenţi biblici care i-au urmat pe Irvin şi pe Lacunza au adoptat doctrina escatologică a răpirii pretribulaţioniste, dar ei au folosit un termen nebiblic, "răpire", în loc de acela biblic de "înviere".
Termenul "răpire" nu se găseşte nicăieri în Sfânta Scriptură. Acesta este de fapt o derivare de la termenul latin "raptus". Raptus este un cuvânt care poate fi găsit în unele pasaje din traducerea latină a Bibliei, care este cunoscută sub numele de Vulgata Latină. Raptus este o greşeală de traducere a cuvântului grecesc "harpazo", care literal se traduce prin "prins, luat". Vezi 2 Corinteni 12:4 Latina Vulgata (în limba română, versiunea Cornilescu, vezi 2 Corinteni 12:4 "a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească." - "răpit" în rai - face referire la cu totul altceva decât termenul uzitat pentru teoria pretribulaţionistă - "luat" în rai).
Mulţi oameni cred că "răpire" este sinonim cu "înviere", dar nu acesta este adevărul. În timp ce termenul "răpire" include şi ideea de a fi "luat", acesta este foarte diferit de învierea promisă de Isus.
"Răpire" se traduce prin "actul de a sechestra şi de a reţine prada sau jaful... de a reţine o femeie... viol."(NOAH WEBSTER, AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828). See also, D.P. SIMPSON, CASSELL’S LATIN DICTIONARY p. 500-01 (1982).)
