Răpire înseamnă "a profita şi adesea prin violenţă... Pentru a întreţine relaţii carnale cu o femeie prin forţă şi împotriva consimţământului ei, (a o viola)." (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 43 (1985).)
Ambele cuvinte, răpire şi viol au aceeaşi rădăcină, în cuvântul latinesc "raptus".
(JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p. 24 (1982).)
Latinescul "raptus" se traduce prin "reţinere(sechestrare), răpire, viol". (JOHN L. BRAY, THE ORIGIN OF THE PRETRIBULATION RAPTURE TEACHING, p.
26 (1982); see also, JOHN L. BRAY, ISRAEL IN BIBLE PROPHECY, p. 30 (1983) (citing The Collected Writings of John Darby).)
Sfânta Scriptură descrie biserica, ca mireasa curată a lui Hristos, şi care este cu Hristos la Cina de Nuntă a Mielului. (Apocalipsa 19:7, 22:17; Matei 22:1-14; 2 Corinteni 11:2; Efeseni 5:25-33)
Cina de Nuntă a Mielului va avea loc la învierea sfinţilor, când lumea aceasta se va sfârşi. Prin utilizarea termenului "răpire", aceşti "cărturari" săvârşesc blasfemie atunci când descriu ca viol, sfânta şi glorioasa înviere a bisericii.
Înainte ca John Bray să descopere cartea lui Morgan Edwards, au existat unele dezbateri cu privire la cine a fost primul protestant care a predat doctrina răpirii pretribulaţioniste. Cartea lui Edward a precedat-o pe aceea a Iezuitului Lacunza, însă oricum ar fi, nu există nicio dovadă că învăţătura despre Răpirea Pretribulaţionistă care se predă azi în bisericile protestante poate fi atribuită lui Edwards.
Pe de altă parte, înregistrările istorice relevă un traseu care duce direct către Lacunza. Dave MacPherson, în cartea sa "Incredibila Acoperire", trasează originea doctrinei răpirii pretribulaţioniste unei femei pe nume Margaret McDonald. Atât o delegaţie a reprezentanţilor bisericii lui Edward Irving precum şi un bărbat pe nume John Nelson Darby au participat la reluarea unor întâlniri carismatice în casa McDonald, unde Margaret McDonald avea viziuni şi proorocea despre lucruri care au fost considerate de către unii a fi temelia doctrinei răpirii pretribulaţioniste. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 38 (1985).)
Darby a fost membru al unei organizaţii cunoscute sub numele de Frăţia Plymouth. William Kimball declară în cartea sa "Răpirea, o Chestiune de Sincronizare" că imediat după viziunile lui McDonald, atât Irving cât şi Darby au devenit nişte avocaţi înfocaţi ai noii doctrine despre răpirea pretribulaţionistă. Cu toate acestea, John Bray, în cartea sa "Originea Doctrinei Pretribulaţioniste" afirmă că el a descoperit în 1827 scrieri ale lui John Darby şi în care el vorbea despre răpirea pretribulaţionistă.
Şi ca o coincidenţă, asta se întâmpla în acelaşi an în care traducerea în limba engleză a cărţii iezuitului Emanuel de Lacunza era publicată, şi asta se întâmpla cu trei ani înainte de revelaţiile Margaretei McDonalds.
În plus, John Bray subliniază că deşi revelaţiile Margaretei McDonalds se refereau la răpire, ele nu vorbeau despre răpirea pretribulaţionistă. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 50 (1985).)
În scrierile ulterioare ale lui John Darby din 1829 el a recunoscut că doctrina aparţinea învăţăturilor lui Irving şi ale lui Lacunza. (JOHN L. BRAY, MILLENNIUM - THE BIG QUESTION, P. 58 (1984).)
Intervalul de timp dintre primele scrieri ale lui Darby despre răpirea pretribulaţionistă din 1827, şi anul de publicare a traducerii cărţii lui Lacunza, probează categoric că el(Darby) învăţase despre această doctrină din scrierile lui Lacunza.
În orice caz, este unanim acceptat faptul că Darby a fost prinicipalul responsabil al popularizării doctrinei răpirii pretribulaţioniste. Mai mult, la început doctrina a fost cunoscută sub numele de Darbyism. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 51 (1985).)
În plus, legăturile teologice ale lui Darby cu Lacunza şi Irving denotă că Roma a exercitat o influenţă constantă asupra lui Darby. În anul 1871 Darby a publicat propria sa traducere în limba engleză a bibliei. Traducerea lui Darby a avut la bază manuscrisele corupte alexandrine utilizate şi de către Biserica Catolică. Se vede aşadar lucrarea Satanei în lucrarea lui Darby.
Darby omite Matei 23:14(Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.) şi Faptele Apostolilor 8:37(Filip a zis: "Dacă crezi din toată inima, se poate." Famenul a răspuns: "Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.")
Traducerea lui Darby la 1 Corinteni 15:45 îl descrie pe Adam ca "a devenit un suflet viu" şi nu că "a fost făcut un suflet viu"(De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.) şi care mai degrabă se potriveşte cu demonica învăţătură a evoluţionismului.
Darby elimină din cartea Apocalipsa versetul 1:11 care spune ""Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă."
Erorile şi omisiunile lui Darby enumerate mai sus sunt de fapt doar acel proverbial vârf al aisbergului. Este trist că atât de mulţi oameni urmează învăţăturile unui om care a îndrăznit să manipuleze cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu.
Dumnezeu a pus un blestem pentru toţi aceia care adaugă sau sustrag ceva din cuvintele sale. (Apocalipsa 22:18 "Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta." Apocalipsa 22:19 "Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta." )
Darby a străbătut Statele Unite de 7 ori între 1862 şi 1877. (C.E. Carlson, The Zionist Created Scofield “bible,” http://christianparty.net/scofield.htm (website address current as of August 9, 2003).)
În timpul călătoriilor sale el a promovat sistemul său de interpretare a profeţiilor. Cyrus Ingerson Scofield a fost unul dintre cei care a îmbrăţişat cu toată convingerea doctrina lui Darby.
Scofield a învăţat teoriile lui Darby de la Dr. James H. Brookes, şi care era pastor în Compton Avenue Presbyterian Church din St. Louis şi un adept al învăţăturilor lui Darby. (C.E. Carlson, The Zionist Created Scofield “bible,” http://christianparty.net/scofield.htm (website address current as of August 9, 2003).)
Scofield include note explicative, care privesc şi sistemul de omisiuni al lui Darby, în faimoasa sa Scofield Reference Bible. (C.E. Carlson, The Zionist Created Scofield “bible,” http://christianparty.net/scofield.htm (website address current as of August 9, 2003).)
Scofield Reference Bible a fost publicată în anul 1909 şi de atunci s-a vândut în mai mult de trei milioane de copii. Includerea de note explicative în Sfânta Scriptură era neobişnuită şi contrarie precticii societăţilor biblice al căror motto era "fără note şi fără comentarii". Biblia Scofield a fost finanţată şi hrănită de liderii mişcării sioniste mondiale care vedeau în bisericile creştine din America un obstacol în planul de stabilire a evreilor în patria lor. Sioniştii aceia au iniţiat un program de inflitrare şi de schimbare a doctrinei creştine a respectivelor biserici. Două dintre instrumentele folosite pentru a duce la îndeplinire acest plan au fost Cyrus I. Scofield şi o venerabilă, şi respectată editură de carte europeană: The Oxford University Press. (.E. Carlson, The Zionist Created Scofield “bible,” http://christianparty.net/scofield.htm
(website address current as of August 9, 2003).)
Schema era de a altera Evanghelia lui Hristos şi de a corupe biserica cu o subcultură pro-sionistă. Rolul lui Scofield a fost de a rescrie versiunea King James a Bibliei prin inserţii favorabile sionismului notate pe margina paginei, între versete şi capitole, şi la sfârşitul paginei. (CYRUS SCOFIELD -- WHO WAS HE? Excerpt from “The Unified Conspiracy Theory,” http://www.sweetliberty.org/issues/hoax/scofield.htm (website address current as of August 9, 2003).)
În anul 1909, Oxford University Press a publicat şi a implementat un buget destinat promovării Bibliei lui Scofield.
Biblia Scofield a fost un subterfugiu intenţionat a crea o subcultură în jurul unei noi icoane de adoraţie, statul modern Israel. (CYRUS SCOFIELD -- WHO WAS HE? Excerpt from “The Unified Conspiracy Theory,” http://www.sweetliberty.org/issues/hoax/scofield.htm (website address current as of August 9, 2003).)
Cine a fost C.I. Scofield? Scofield a fost un tânăr falsificator care era angajat în tot felul de înşelătorii şi fraude până în anul 1879 când a avut loc convertirea sa. Scofield era partener cu un anume John J. Ingalls, un judecător evreu, în afaceri cu căi ferate şi care i-au dus pe amândoi după gratii, pentru contrafaceri criminale de documente.
"După eliberarea sa din închisoare, Scofield a părăsit-o pe prima sa soţie, Leonteen Carry Scofield, şi pe cele două fiice Abigail şi Helen, şi şi-a luat ca amantă o tânără fată de la Misiunea St. Louis Flower. Mai târziu a abandonat-o şi pe aceasta pentru Helen van Ward, cu care în cele din urmă s-a şi căsătorit."
Scofield a dezvoltat legături cu un subgrub aparţinând de Illuminati, cunoscut ca Şasele Secret.
El a fost luat sub aripa lui Samuel Untermeyer, un sionist ardent care mai târziu a devenit preşedintele Comitetului Evreilor Americani şi al Ligii Americane a Evreilor Patrioţi. (CYRUS SCOFIELD -- WHO WAS HE? Excerpt from “The Unified Conspiracy Theory,” http://www.sweetliberty.org/issues/hoax/scofield.htm (website address current as of August 9, 2003).)
"Untermeyer l-a prezentat pe Scofield unor numeroşi sionişti şi lideri socialişti, incluzând aici pe Samuel Gompers, Fiorello LaGuardia, Abraham Straus, Bernard Baruch şi Jacob Schiff."(Idem)
Aceste puternice personaje i-au finanţat lui Scofield deplasările la Oxford şi au făcut aranjamentele pentru publicarea şi distribuţia bibliei sale de referinţă. Scofield a pretins în mod fraudulos că are un doctorat în teologie şi a început să se autointituleze ca "Doctor Scofield". (Scofield: The Christian Leader With Feet of Clay,
http://www.virginiawater.co.uk/christchurch/articles/scofield1.html (website address current as of August 9, 2003).)
De fapt Scofield nu a avut niciun fel de doctorat la oricare dintre seminariile Universităţii. Iată mai jos un extract dintr-un articol din ziarul capitalei Topeka, Daily Capital, la data de 27 august 1881: "Ultimele sale cunoştinţe în Kansas şi cu care a avut interese comune au fost doar nişte netrebnici, atunci când acum patru ani, după o serie de falsuri şi abuz de încredere el a părăsit statul şi s-a refugiat în Canada. Pentru un timp el şi-a ascuns identitatea, nimic nerăsuflând despre el până când acum doi ani s-a întors în St. Louis, unde el avea o soră văduvă şi bogată care obişnuia să-i dea mari sume de bani fratelui său pentru a-i repara toate nebuniile. Anul trecut însă, Cyrus a comis o serie de escrocherii în St. Louis şi care nu au putut fi trecute aşa uşor cu vederea, astfel că inconstantul tânăr a fost condamnat la executarea unei sentinţe de 6 luni de detenţie în închisoarea din St.Louis.
Unele dintre cele mai rele fapte care probează caracterul său, a fost de o nemaiîntâlnită cruzime, şi care ne-a parvenit personal în scris. La scurt timp după ce el a părăsit Kansas-ul, abandonându-şi soţia şi pe cei doi copii care depindeau de ajutorul financiar al mamei soţiei sale; el i-a scris soţiei sale că dacă ar putea primi 1,300 $ din banii mamei sale, şi care erau de altfel toţi banii pe care ea îi avea, atunci el ar face aşa încât ea să aibă un mare profit.
La ceva vreme după această corespondenţă el le-a trimis lor o ipotecă, semnată şi executată de un anume Chas. Charles Best, urma să le transmită bunuri de valoare din St. Louis. Prin urmare, el a primit banii pe care îi dorea. Ulterior s-a descoperit că ipoteca respectivă era o escrocherie, niciun Charles Best nu figura nicăieri, iar ipoteca preluată era doar fictivă. (Scofield: The Christian Leader With Feet of Clay,
http://www.virginiawater.co.uk/christchurch/articles/scofield1.html (website address current as of August 9, 2003).)
Scofield şi-a abandonat soţia şi copiii şi a refuzat să-i sprijine. În vremea aceea era foarte dificil pentru o femeie să aibă servici şi să-şi întreţină singură copiii.
Iată ce este scris în 1 Timotei 5:8 "Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios."
Când prima sa soţie Leontine a intenat procesul de divorţ, în iulie 1881, ea şi-a motivat astfel cererea: " (el )... a şi-a părăsit soţia şi copiii, şi nu a mai fost niciodată cu ei, întrucât i-a abandonat cu intenţia de a nu se mai întoarce vreodată la ei... s-a făcut vinovat de neglijarea totală a datoriilor şi a încetat să se mai preocupe de acestea şi de copiii săi, sau să mai contribuie în vreun fel la acestea, şi nu a asigurat niciodată acestora alimente, haine sau o casă, şi nici în vreun alt fel nu şi-a susţinut familia deşi avea mijloacele să o facă." (G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 405 (1993).) La data aceea Scofield era pastor la Biserica Congregaţională Hyde Park din St. Louis. (WILLIAM R. KIMBALL, THE RAPTURE, A Question of Timing, p. 52 (1985).
Sentinţa de divorţ a fost dată în anul 1883, cu decizia că "Scott nu era potrivit" să aibă custodia copiilor săi. (McCalls Magazine, January 1978.)
Fiind căsătorit de două ori şi dovedindu-se clar a fi un lacom falsificator, Scofield nu avea calificarea necesară pentru a fi un lider al bisericii, să dăm cuvântul Scripturii şi să ascultăm ce are de spus în privinţa aceasta:
1 Timotei 3:2 "Dar trebuie ca episcopul (Sau: priveghetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii."
1 Timotei 3:3 "Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;"
1 Timotei 3:4 "să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa."
În timp ce Scofield s-a folosit de Biblia King James el a indicat în introducera bibliei sale din anul 1909 că a urmărit cu interes lucrarea lui Brooke Foss Westcott şi a lui Fenton John Anthony Hort, care erau populari pentru compilarea textelor corupte alexandrine. Westcott şi Hort erau Protestanţi cu numele, dar în realitatea ei erau Romano-Catolici. În plus, Westcott şi Hort erau amândoi şi necromanţi(spiritişti) şi aparţineau unei organizaţii oculte intitulate "Breasla Spiritelor".(DAVID O'BEALE, IN PURSUIT OF PURITY, p. 264 (1986). David W. Cloud, Way of Life Literature, Bible Baptist Church, 1701 Harns Rd., Oak Harbor, WA 98277;
http://wayoflife.org/~dcloud/fbns/falwellandrome.htm.)
Pe întreg parcursul bibliei Scofield el şi-a plasat notiţe marginale care atacă autoritatea Textului Primit Inspirat al Sfintei Scripturi şi indică preferinţa acestuia pentru manuscrisele corupte ale textului Alexandrin folosit şi de către Biserica Catolică.
Doctrina Răpirii Pretribulaţioniste este propagată astăzi de lupi îmbrăcaţi în blănuri de oi şi care lucrează mână în mână cu Biserica Romano-Catolică. Exemplul cel mai notabil al unor astfel de carnivore spirituale este Billy Graham. (ERROLL HULSE, BILLY GRAHAM - THE PASTOR’S DILEMMA (1966).)
Uimitor, Graham a declarat "Am descoperit că, convingerile mele sunt în esenţă aceleaşi ca acelea ale ortodoxilor romano-catolici." (http://www.rapidnet.com/~jbeard/bdm/exposes/graham/general.htm (site active as of July 17, 2001).)
În anul 1980, Billy Graham l-a numit pe Papa Ioan Paul II, cel mai mare lider spiritual al lumii moderne. (The Lutheran Standard, October 10, 1961.)
În mod regulat Graham are alături, pe platformă, catolici, în timpul desfăşurării cruciadelor sale "evanghelice" şi are o practică regulată de a împărţi fişe de adeziune şi care sunt predate pe parcursul desfăşurării cruciadei episcopilor catolici ai regiunii pentru a fi urmărite de către preoţii catolici. (CATECHISM OF THE ROMAN CATHOLIC CHURCH § 847 (1994).)
La data de 21 Septembrie 1957, într-un interviu acordat San Francisco News, Graham a spus: "Oricine semnează o adeziune la întâlnirile noastre, este văzută mai târziu şi menţionată unui preot local, protestant, catolic sau evreu." În Cruciadele lui Graham din 1994 din Minneapolis şi Cleveland, 6000 de persoane care au răspuns la acea chemare au fost menţionate Bisericii Catolice. În Cruciada lui Graham din septembrie 1996 din Charlotte, Carolina de Nord, 1700 de respondeţi au fost menţionaţi încă odată Bisericii Catolice. (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH § 846 (1994) (emphasis added).)
Billy Graham a acceptat chiar şi doctrina Romei privind botezul sugarilor. În anul 1961, el a declarat: "Eu chiar cred că ceva se întâmplă la botezul unui sugar, şi mai ales dacă părinţii sunt creştini şi îi învaţă pe copiii lor despre adevărurile creştine încă din copilăria acestora. Noi nu putem înţelege pe deplin tainele lui Dumnezeu, dar eu cred că un miracol poate avea loc cu aceşti copii aşa că ei sunt renăscuţi, iată, deveniţi creştini prin botezul pruncilor. Dacă vreţi să numiţi asta ca o renaştere prin botez, pentru mine nu este nicio problemă."(O Timothy, Vol. 10, Issue 9, 1993, pp. 16-17.)
Nu există nici măcar un singur pasaj în Biblie care să înveţe că prin botezul sugarului se produce şi renaşterea acestuia. Care nu este doar nescriptural ci este antiscriptural.
Efeseni 2:8 "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu."
Efeseni 2:9 "Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni."
Referitor la Graham, mai rău, în anul 1978 a dat următorul interviu pentru McCall's Magazine: "Obişnuiam să cred că păgânii din ţările de departe erau pierduţi --că vor ajunge în Iad-- dacă lor nu li s-a predicat Evanghelia lui Isus Hristos. Acum nu mai cred asta... Eu cred că există multe alte căi de a recunoaşte existenţa lui Dumnezeu -- prin natură, de exemplu -- şi ca atare printr-o mulţime de alte oportunităţi să spună da, lui Dumnezeu."
Dacă voi înţelegeţi din următoarea secţiune, a catehismului bisericii romano-catolice, că aceasta este de acum o religie liberă şi tolerantă, mai gândiţi-vă! Următorul citat este de la § 846 din Catehismul Bisericii Catolice, 1994.
"Prin urmare, aceia care deşi au ştiut că Biserica Catolică a fost întemeiată ca necesară lui Dumnezeu prin Hristos, şi au refuzat să intre sau să rămână în ea, nu au putut fi mântuiţi." (ALBERT PIKE, MORALS AND DOGMA OF THE ANCIENT AND ACCEPTED
SCOTTISH RITE OF FREEMASONRY, p. 205 (1871).)
Toate declaraţiile Bisericii Catolice, în care Protestanţii sunt numiţi "fraţi separaţi" nu sunt decât o diabolică înşelăciune. Doctrina lor oficială este că, creştinii protestanţi sunt nemântuiţi şi sortiţi iadului.
Aşadar cum poate fi Billy Graham aşa de îngăduitor cu ierarhia catolică când doctrina lor oficială este că toţi creştinii protestanţi sunt sortiţi iadului? Graham chiar a lăudat satanica şi hulitoarea messă catolică.
"În săptămâna trecută eu am ţinut o predică în marea catedrală catolică la funeraliile de ceremonie ale unui apropiat prieten al meu care era catolic, şi au participat o mulţime de episcopi şi arhiepiscopi. Şi apoi m-am ridicat acolo la Messa funerară, a fost un lucru atât de frumos, şi desigur drept şi limpede în Evanghelie. Era acolo şi un minunat preot mărunţel care îmi spunea când să mă ridicat şi când să îngenunchez şi ce trebuie să fac." (DES GRIFFIN, THE FOURTH REICH OF THE RICH, p. 70 (1993).)
Iată ce spune Dumnezeu:
Amos 3:3 "Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?"
Graham merge mână în mână cu falşii învăţători ai Bisericii Romane.
